„Justiţia târzie este justiţie nulă.” - William G.

OWS 10/14/11

2011-10-20T15:32:00.000+03:00

Consensus (Direct Democracy @ Occupy Wall Street)

2011-10-20T15:22:00.000+03:00

Incepe ceva ...

2011-10-20T15:19:00.000+03:00

Michael Moore @ Occupy Wall Street

2011-10-20T15:14:00.000+03:00

Occupy Wall Street Protestor on Federal Reserve

2011-10-20T15:12:00.000+03:00

"Nu Guvernele conduc lumea, Goldman Sachs conduce lumea!"

2011-09-27T21:53:00.001+03:00

"Our war is a spiritual war. We are here to regain our freedom and sovereignty. We will use any means necessary.

We will speak truth to power. We will write truth to power. And we will take back what is rightfully ours.

Ours is our labor, for it is ours and only ours. We will not be taxed on such, for it is our inalienable right to keep our fruits when we so choose.

Ours is our wealth, for it is ours when we so choose.

What they have done, what the criminal syndicate has done, is to manipulate the minds of our brothers and sisters into believing their lies. Their ways are tricky, and the outcome is treacherous. Now our brothers and sisters need our help, and we must to help ourselves.

Now we will take back our wealth, and take back our freedom, and take back our sovereignty. We will do this all at once. We will take back our wealth as we know it by taking back the money supply. We will take back our freedom and sovereignty by speaking and writing and protesting the lies of the criminal syndicate.

Now we march to the drums of our forefathers, and their families, who gave their lives for us! Now we take back the system that was created as an ideal. Now we make the idea whole."

Manifestul Revoluţiei Naţionale

2011-07-04T15:51:00.000+03:00

de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) – Prefaţă

Rostul nostru
Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea).

Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al căruia act de naştere e columna lui Traian, despre a căruia copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a căruia vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.

Utilizând cu măiestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă asigurându-i câştiguri coloniale şi safisfăcându-i dorinţe privind însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte prin strălucitele ei legături în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceea prea neam prost ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior datorită incomparabilei pregătiri dobândită în sânul unei familii regale specializată în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din secolul 19 au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al cui e?

Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal cu diploma de la
Charlottenburg în buzunar, întâlneşte un Ovreiu, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia îi povesteşte din vorbă în vorbă durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile Ovreiului scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a muncii: „De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum! Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă pe jurgoane. Rămânându-i un rest – cam o căruţă ţărănească – vrea să angajeze un sătean, să i-l ducă: „Nu merg, Domnule Căpitan, zău, nu merg, că… mi-am făcut suma“.

Într-un stat, care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e sfatul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, casa tot bordeiu.

Pentru că cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolentei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebue nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne sbatem, ei – ca să ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă“.

Una dintre ursitoare – naţionalismul român – a fost înşelată: în loc de sfat propriu s-a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuesc demascaţi şi naţiunea deslănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale. Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte, care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguiala, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Despre demnitate nationala

2011-06-09T13:50:00.002+03:00

Moneda fiduciara

2011-03-25T05:22:00.001+02:00

François-Marie Arouet (Voltaire): "Paper money eventually returns to its intrinsic value -- zero"

Suferintele romanilor ardeleni

2011-03-01T15:53:00.002+02:00

A fost odata Transilvania from Victor Roncea on Vimeo.

QE

2011-02-14T21:32:00.002+02:00

The Daily Show
Tags: Daily Show Full Episodes,Political Humor & Satire Blog,The Daily Show on Facebook

Cu van-ul la proteste

2011-02-04T16:52:00.001+02:00

Tot din Egipt

2011-01-25T23:53:00.001+02:00

Concediu în Egipt anyone?!

2011-01-25T15:31:00.001+02:00

Foame

2011-01-12T01:57:00.000+02:00

Suntem niște „africani”

2011-01-02T23:11:00.001+02:00

Luați vă rog poziția caprei, vin austriecii!

Cineva să-l trezească pe domnul Maniu …

Notă: Articolul este din 2006, barilul de Petrol a ajuns în 2008 la 147$, în 2010 la 91$. Faceți voi calculele, asta e țeapa mileniului pentru poporul român.

Sursa: Revista Capital

Revista "Capital" dezvaluie modul in care rezervele Petrom au fost subevaluate.
Compania Petrom a intrat pe mainile austriecilor de la OMV la un pret subevaluat cu aproape 50% din cauza estimarilor facute de consultantii care au evaluat rezervele de titei ale Petrom.
Banca elvetiana Credit Suisse First Boston si cea olandeza ING au evaluat rezervele companiei romane cu un pret maxim de 22 de dolari pe baril pana in 2012.
In momentul semnarii contractului de privatizare - la aproximativ un an dupa evaluarea initiala - pretul titeiului ajunsese deja la 35 de dolari pe baril, iar prognozele indicau inca de mai demult o ascensiune de durata a preturilor combustibililor.
Valoare de 20 de ori mai mica
La pretul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extractie si exploatare a Petrom a fost evaluata de consultanti la 1,7 miliarde de dolari, iar intregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari.
In evaluarea facuta pentru guvern, acelasi consultant preciza ca „o variatie de 2 dolari in pretul Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari in valoarea companiei”.
Din pretul titeiului la momentul semnarii contractului de privatizare reiese o valoare de 5,5 miliarde de dolari pentru Petrom.
La ora actuala, pretul titeiului este de circa 70 de dolari, implicand o majorare a valorii Petrom cu peste 30 miliarde de dolari. Dupa calculul Credit Suisse, rezulta ca valoarea diviziei de exploatare ar fi de 20 de ori mai mare decat cea propusa comisiei de privatizare.
Pretul real din 2002, de 24,98 de dolari barilul, este totusi trecut in analiza Credit Suisse alaturi de prognozele care subestimau tendinta de scumpire a titeiului cu pana la 300 la suta fata de recordul atins in perioada august-septembrie a anului trecut.
Contractele uzuale pentru acest tip de tranzactie prevad un comision al consultantilor direct proportional cu pretul obtinut de acestia pentru activul vandut.
In aceste conditii, consultantii de la Credit Suisse si ING par sa-si fi diminuat singuri comisionul pe care l-au incasat de pe urma vanzarii Petrom.
Rezerve de 70 de miliarde
La cotatiile actuale ale titeiului, doar rezerva de titei si gaze a Petrom, de echivalentul a 991 milioane de barili petrol, valoreaza aproape 70 de miliarde de euro. In raportul anual al OMV pe 2005 se arata ca aceasta a angajat firma De Golyer & McNaughton pentru a realiza o evaluare ale carei rezultate vor fi facute publice in a doua jumatate a lui 2006.
Importanta rezervelor
Rezervele de petrol si gaze sunt cele mai importante active ale companiilor din acest domeniu. Erorile de supraestimare a propriilor resurse la compania anglo-olandeza Shell au dus la un scandal monstru care s-a finalizat cu restructurarea concernului si inlocuirea mai multor membri ai echipei manageriale in 2004.
Datele privind rezervele si ratele de inlocuire ofera semnale importante privind viitorul companiilor petroliere. O rata de inlocuire de 100%^ presupune ca, pentru fiecare baril de titei extras, compania respectiva identifica inca un baril intr-un zacamant neexploatat.
Daca ratele de inlocuire a rezervei sunt supraunitare, implicatia este ca nu exista riscul ca aceasta sa se trezeasca cu rezervele epuizate. La polul opus, o rata subunitara inseamna ca, intr-un numar de ani, rezervele companiei se vor epuiza.
Romania de consum
In momentul in care a facut publice planurile sale de dezvoltare pana in 2010, OMV a anuntat ca vizeaza o rata de inlocuire de 70% pentru Romania, ceea ce inseamna ca, pentru fiecare baril extras, se gasesc rezerve de doar 0,7 barili. In conditiile cand se extrag aproximativ 80 de milioane de barili pe an, rezerva Romaniei va fi epuizata in circa 41 de ani.
In schimb, tinta pentru toata compania OMV este supraunitara - o rata de inlocuire a rezervelor de 160%, la nivel international, semnaland astfel investitorilor ca nu exista riscul ca grupul energetic austriac sa ramana fara materie prima.

Curaj, unde te astepti mai putin

2010-12-03T23:37:00.001+02:00

LAHORE: The Lahore High Court on Friday dismissed a petition registered by one Arif Gondal seeking a ban on the Wikileaks website.
We must bear the truth, no matter how harmful it is, television reports quoted Justice Saeed as saying.

Imagini din SUA

2010-11-21T04:12:00.001+02:00

Pregatiți-vă, this is going viral

2010-11-21T02:42:00.001+02:00

Cu comunica Germania cu frații europeni

2010-11-06T17:29:00.001+02:00

End of liberty

2010-10-31T22:44:00.001+02:00

Gold will outlive dollar once slaughter comes

2010-10-31T12:55:00.001+02:00

By John Hathaway

Bloomberg Opinion
Thursday, October 28, 2010
http://www.bloomberg.com/news/2010-10-29/gold-will-outlive-dollar-once-slaughter-comes-commentary-by-john-hathaway.html
The world’s monetary system is in the process of melting down. We have entered the endgame for the dollar as the dominant reserve currency, but most investors and policy makers are unaware of the implications.

The only questions are how long the denouement of the dollar reserve system will last, and how much more damage will be inflicted by new rounds of quantitative easing or more radical monetary measures to prop up the system.

Whether prolonged or sudden, the transition to a stable monetary system will become possible only when the shortcomings of the status quo become unbearable. Such a transition is, by definition, nonlinear. So central-bank soothsaying based on the extrapolation of historical data and the repetition of conventional wisdom offers no guidance on what lies ahead.

It’s amazing that there is no intelligent discourse among policy leaders on the subject of monetary rot and its implications for the future economic and political landscape. Until there is fundamental monetary reform on an international scale, most economic forecasts aren’t worth the paper on which they are written.

Telltale signs of future trouble aren’t hard to spot. Only a few months ago, Federal Reserve Chairman Ben Bernanke and a chorus of other high-ranking Fed officials were talking about exit strategies from the U.S. central bank’s bloated balance sheet and the financial system’s unprecedented excess liquidity. Now, those same officials are talking about pumping more money into the system to stimulate growth.

Risky Targets

And they’re not alone: Six months ago, the chief economist of the International Monetary Fund, Olivier Blanchard, suggested that raising inflation targets to 4 percent from 2 percent wouldn’t be too risky.

This sort of talk must grate on the nerves of our trading partners, China, India, Russia and others, who have accumulated pyramids of non-yielding Treasury debt. No haven there. Return- free risk may be a better way to put it. And bickering among central bankers over currency manipulation and rising trade tensions doesn’t exactly reinforce one’s confidence in a scenario of sustained economic growth and a return to prosperity.

The prospects for an orderly unwinding of the extreme posture of global monetary policy are zero. Bernanke, Jean- Claude Trichet and Mervyn King, his counterparts in Europe and the U.K. respectively, are huddling en masse upon the most precarious perch in the history of monetary affairs. These alleged guardians of monetary stability, in their attempts to shore up the system, have simply created the incinerator for paper money. We are past the point of no return. Quantitative easing may well become a way of life.

No Freak Occurrence

The consensus investment view seems to be that the credit crisis of 2008 was a freak occurrence, unlikely to repeat. That is wishful thinking. Monetary policy has painted itself into a corner. Based on our present course, there will be more bubbles and more meltdowns.

Financial markets and institutions sense trouble, as reflected in the flight to supposedly safe assets such as Treasuries and corporate-debt instruments with paltry yields, as well as the reluctance to lend by commercial banks. We are stuck in an epic liquidity trap. The irony is, if global central banks succeed in creating inflation, the value of these safe assets will be destroyed. It is a slaughter waiting to happen.

In the pedantic mentality of central bankers, their playbook creates just the right amount of inflation. As inflation accelerates, consumers will spend to get rid of their dollars of diminishing value and spur the economy. Once consumers start spending, it will be time to raise interest rates because a solid foundation for prosperity will have been established, they say.

Slender Thread

But whatever the playbook promises, the capacity of financial markets to overshoot can’t be overestimated. The belief among policy makers and financial markets in the possibility of this sort of fine-tuning is preposterous, but it is the slender thread on which remaining investment and business confidence rests.

The breakdown of the monetary system will be chaotic. When inflation commences, it will be highly disruptive. The damage to fixed-income assets will seem instantaneous. Foreign-exchange markets will become dysfunctional. The economy will become even more fragile and unpredictable.

Gold is an imperfect, but comparatively reliable, market gauge for the extent of current and future monetary destruction. The recent acceleration in the dollar price of the metal to $1,381, a record high in nominal terms, coincided with talk of a new round of quantitative easing and highly visible discord among major nations on trade and currency-valuation issues.

Naysayers’ Bubble

Naysayers point to gold’s price and see a bubble, without understanding that the only acceleration that is taking place is in the rate of decline of paper currency. The Fed is organizing an attack on the dollar’s value, believing that this is the most expedient way to defuse deflationary market forces. The man in the street is unaware, a perfect setup. Inflation can only be successful when the public doesn’t see it coming.

The sudden torrent of commentary on gold isn’t the sign of a bubble. Anti-gold pundits provide a great service to those who grasp this historical moment: They facilitate the advantageous positioning of the one asset most likely to be left standing when the dust settles.

John Hathaway is a managing director of Tocqueville Asset Management LP in New York. The opinions expressed are his own.

Ne conduc minți luminate …

2010-10-30T20:19:00.001+03:00

Anul trecut luminatele minți care ne conduc, alese de noi ce este drept, au încheiat un acord de împrumut cu F.M.I., respectiv unul cu Comisia Europeană, disponibile aici (variantele publicate în M. Of.).

În esență, prin aceste două înscrisuri, se reține că România ~~este deacord să gajeze~~ gajează tot ce are pentru aceste două împrumuturi, referind aici proprietățile publice productive, știți, barajele acelea care generează electricitate, sau căile ferate.

Se reține în aceste înscrisuri cât din sectorul bugetar va fi disponibilizat, cât vor scădea veniturile, ce legi va edicta parlamentul (!), și că ne obligăm să vindem toate activele rămase în proprietatea statului (CFR, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, ș.a.). Desigur aceste aspecte, înscrise într-un act cu valoare de lege, în opinia subsemnatului, echivalează cu renunțarea parțială la independența statului, iar cei care le-au semnat ar trebui judecați pentru fapta de trădare (art. 155 Cod Penal: ”Fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”).

Anul acesta, aceleași minți luminate, au mai promovat un act normativ, anume O.G. 21/2010, în acesta reținându-se: ”Art. 10 ind. 1 - (1) Stocurile minime de siguranţă pentru ţiţei şi produse petroliere se pot constitui şi pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, în baza acordurilor interguvernamentale încheiate de România cu respectivele state membre.”. Interesant, dacă stocurile sunt cele minime, de siguranță, necesare poporului pentru a supraviețui, mă gândesc că ar fi util ca ele să fie și rapid accesibile în caz de nevoie. Or, dacă tu depozitezi aceste stocuri în Rep. Franceză, care nu este capabilă să livreze carburanți la propriile benzinări, există posibilitatea ca stocurile minime, de urgență, să nu ajungă la tine prea curând. De altfel noi ne-am mai plasat odată ”stocurile” la frații ruși, foarte bine a fost.

Aceleași minți luminate au hotărât, tot anul curent, că este timpul să ne apucăm de exporturi masive de grâu și porumb în contextul în care Rusia a interzis exportul de cereale anul acesta, la fel Ucraina. Ce se întâmplă dacă recolta de anul viitor va fi un slabă?! Vor veni ”frații” europeni și ne vor da d`ale gurii?

Revenind la ”împrumuturile” care ne-au fost ”acordate”, trebuie să ne întrebăm ce este totuși acela un împrumut. Dicționarul explicativ al limbii române reține că împrumutul este a da cuiva un bun, care urmează a fi returnat. Or, atunci când domnul J.C. Trichet apasă două taste și crează 5 miliarde de euro, gratis, ce împrumut este acela?! Înțelegeam dacă F.M.I., sau C.E., ne dădeau 500 de tone de aur, era un împrumut.

Trebuie să ne punem o întrebare, ce națiune este aceea care nu mai deține controlul asupra nici unuia dintre serviciile fundamentale, necesare populației, create exact cu scopul de a asigura existența coerentă, teritorial, social și economic, a Statului. Ce Stat este acela care se angajează să legifereze numai conform dorințelor unei puteri străine? Mai există acel stat?! Sau este o simplă unealtă utilizată pentru a controla o anumită populație?

Am ajuns la punctul în care, datorită celor care ne-au condus, ce-i drept, grație nouă, cei care i-am votat, vom fi nevoiți să concurăm cu ”frații” europeni pentru resursele noastre, petrol, cereale, gaze, cărbune, tot. Și cum noi nu putem tipării hârtiuțe albastre, verzui, galbene, astfel cum știe domnul J.C. Trichet …

Sistemul de rezerve fracționare al băncilor

2010-10-30T14:48:00.001+03:00

Nu am punctat un aspect în raport cu totalul creditelor neperformante al băncilor românești (10,2%). Aceste instituții de credit utilizează sistemul rezervelor fracționare, drept urmare, pentru fiecare 10 lei economisiți prin intermediul instituției de credit, aceasta poate elibera credite în cuantum de 90 de lei.

Bunăoară, vorba unui bun prieten, băncile din România nu sunt insolvente, ci falite, în contextul în care totalul creditelor neperformate este egal (sau aproape egal) cu totalul depozitelor populației și băncilor.

Această problemă nu are ”a nice solution”, ci două soluții extrem de dureroase, falimentul băncilor, respectiv ”stealth insolvency” pe cale de hiperinflație.

Hârtie …

2010-10-29T22:30:00.001+03:00

Ridicare și/sau imobilizarea autovehiculelor. Nelegalitate. Practică la 3 curți de apel.

2010-10-29T15:35:00.001+03:00

Ridicarea autovehiculelor, respectiv imobilizarea acestora cu diferite dispozitive de ”blocare la roată”, în condițiile realizării acestei activități de reprezentanți și/sau delegați ai primarului, respectiv de către poliția comunitară, este nelegală, reprezentând, în realitate, o metodă de extorcare a cetățenilor prin sechestrarea bunurilor acestora de către diverse firme. Pentru a ajunge la această concluzie este suficient să cercetăm practica a 3 curți de apel, chemate să dezlege cauze interesând aceaste activități. În acest sens:

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia 122/R/2008, a statuat:

”Blocarea autovehiculului sau ridicarea acestuia se constituie într-o îngrădire a dreptului de proprietate asupra acestuia. Bunul este indisponibilizat prin voinţa unor „ împuterniciţi” ai primarului. Nu poate fi invocat nici interesul public. Interesul general este de a se asigura siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi nicidecum „ blocarea” acestor drumuri şi îngreunarea circulaţiei pe o perioadă mult mai îndelungată decât cea datorată faptei culpabile a conducătorului auto (de staţionare în loc nepermis). De asemenea măsura exremă a ridicării autovehiculului este expres reglementată de lege care dă în competenţă organelor abilitate – poliţiştii rutieri – posibilitatea luării unei astfel de măsuri.

Astfel de măsuri sunt de natură să aducă atingere drepturilor omului recunoscute de Constituţia României şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Se încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi de acces la o instanţă de judecată precum şi dreptul de proprietate asupra autovehiculului. Art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie prevede că „ orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi principiile generale ale dreptului internaţional”.”

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia 44/R/2008, a statuat:

”Contrar poziţiei exprimate de recurent, instanţa de recurs constată că în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond că HG 147/26.03.1992, în baza căreia a fost emisă hotărârea de consiliu local atacată, a fost abrogată în mod tacit la data intrării în vigoare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ care în art.134 a prevăzut în mod expres că orice dispoziţie contrară ordonanţei de urgenţă se abrogă. Prin dispoziţiile OUG 195/2002 s-a prevăzut, după cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, o altă modalitate de sancţionare a contravenţiilor săvârşite la regimul circulaţiei pe drumurile publice, respectiv că sancţiunea contravenţională complementară constând în imobilizarea vehiculului va fi dispusă de către poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul respectiv a uneia dintre faptele prev.la art.104 alin.1.”

Curtea de Apel Pitești, prin Decizia 603/2008, a statuat:

”Criticile aduse sentinţei de recurentă sunt nefondate, potrivit disp. art. 96 al. l şi al. 2 lit. f, din OUG nr 195/2002, se prevede în mod expres că sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii unor alte fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces verbal prin care se aplică sancţiunea principală a amenzii sau a avertismentului, precum şi sancţiunile contravenţionale complementare, cum sunt ridicarea vehiculelor staţionate regulamentar, iar disp. art 109 al. 1 din acelaşi act normativ prevăd în mod expres că, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier.
Totodata disp. art. 177 al. 1 din HG 1391/2006, în vigoare la data încheierii notei de constatare, prevăd că poliţiştii rutieri sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi desemnaţi prin dispoziţie a Inspectorului General al Inspectoratului General al Poliţiei Rutiere. In speţă, nota de constatare atacată cu acţiune de către reclamant nu a fost încheiată de către un poliţist rutier, aşa cum prevăd dispozitiile legale mai sus menţionate, astfel încât în mod corect şi legal prin sentinţa recurată, prima instanţă a anulat nota de consatatare pentru nerespectarea dispoziţiilor legale.”

Nigel Farage despre EURO

2010-10-29T02:45:00.001+03:00

Hârtie … și atât

2010-10-29T01:52:00.001+03:00

Având în vedere că acest documentar este realizat în 2006, afirmațiile de la minutul 40.25 încolo sunt extraordinare.

Falimente bancare, inflație, sărăcie …

2010-10-25T02:50:00.001+03:00

Potrivit BNR, la finalul lunii iunie 2010, ponderea creditelor cu restanţe mai mari de 90 de zile în totalul împrumuturilor era de 10,2%, de peste două ori mai mare decât la finele lui 2008. Datoria privată a României este in 2010 de aprox. 55 miliarde euro, cea publică de 70 miliarde euro. Numărul dosarelor de insolvență aflate pe rolul instanțelor a crescut cu 63% în raport cu anul 2009. Începând cu 2008 numărul falimentelor s-a dublat anual. Trebuie menționat aici că, prin modificările succesive operate la Legea 85/2006, valoarea prag a fost mărită, într-o primă fază, la 30.000 lei, ulterior la 45.000 lei. Probabil dacă această valoare rămânea la 10.000 de lei numărul falimentelor creștea cu 126% în cursul lui 2010.

Gradul de solvabilitate al băncilor românești este de 10%, cuantum stabilit de către B.N.R. Doar anul acesta, un număr de 12 bănci din România au avut nevoie de infuzii de capital de la acționarii străini (băncile mamă). Dacă privim cifrele, observăm un lucru îngrijorător, totalul creditelor neperformante este egal cu gradul de solvabilitate al sistemului bancar românesc. Acest punct de inflexiune este atins înainte de iarna lui 2011, care va fi probabil cea mai dificilă, economic și social, pentru România, din ultimii 20 de ani. Este foarte probabil ca, pe fundalul imposibilității achiziționării chiar a bunurilor și serviciilor necesare traiului zilnic, în aprilie 2011 cuantumul creditelor neperformante să atingă 15, poate chiar 20%, din totalul acestora.

Băncile din România, care în anii 2006-2008 momeau o populație amețită cu credite de consum, ipotecare, pentru investiții, sunt un vapor pe cale a se scufunda, rămânând de văzut cât timp BNR-ul va mai putea cârpi aceste găuri, păstrând aparențele. Cred ca membrii comunității juridice trebuie să se pregătească pentru ce are să urmeze, întrucât balonul creditelor în țara noastră este imens, spargerea lui fiind doar o chestiune de timp.

Câți dintre noi cunosc ce este acela sistem de rezerve fracționare (fractional reserve banking), ori câți cunoaștem prevederile Legii 31/2006 privind securitizarea creanțelor, inclusiv a ipotecilor? Sistemul de rezerve fracționare permite instituțiilor de credit ca pentru 10 lei depozitați să realizeze împrumuturi de 100 de lei, discuțiile teoretice și practice în raport cu acest subiect putând fi găsite cu un simplu search pe Google. În raport cu Legea 31/2006 trebuie învederat că nu există nici un fel de transparență, nimeni nu știe câte bănci românești au folosit aceste intrumente, câte creanțe au fost securitizate, preluate prin vehicule investiționale și vândute. În anii de boom toate băncile aveau câte un fond de investiții, era plin de afișe cu gradul de rentabilitate al acestora, mai ceva ca la F.N.I., după 2009 au dispărut toate afișele, nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu aceste fonduri, ori ce active aveau, care este numărul ipotecilor securitizate.

Azi, toți cei care au contractat un credit în anii de boom se află în ”negative equity”, valoarea creditului fiind superioară valorii de piață a bunului. Defapt valoarea de piață a bunului, în condițiile în care nimeni nu dorește să-l achiziționeze, este zero. Martor al prăbușirii pieței imobiliare stau miile de unități locative goale, bezna nocturnă din toate cartierele noi, în realitate, cartiere fantomă. Valoarea acestor bunuri este egală cu ce este dispusă să plătească piața, iar piața este în regres economic și demografic sever, ceea ce însemnă că nu mulți vor fi cei care vor achiziționa unități locative. În loc de bani băncile vor avea cărămizi, parcele de teren, a căror valoare va scădea și cu 90% raportat la perioada de vârf. Pentru a ne face o idee practică asupra situației putem accesa paginile internet ale băncilor, rubrica de executări silite este plină cu anunțuri de vânzare, o casă dintr-un sat din jud. Botoșani fiind acceptată ca garanție pentru un credit de 260.000 de lei, absurd nu? Acest anunț de vânzare dăinuiește de la începutul anului, piața însă nu este interesată de o casă în localitatea Nicșeni, Jud. Botoșani, acest bun fiind actualmente nevandabil.

Privind în trecut, remarcăm similitudinile dintre situația actuală și cea din perioada anilor 95-96. Creșterea economică a anilor 92-95 a fost una complet nesănătoasă, bazată pe producție industrială nerentabilă, miliarde de dolari fiind injectați în coloșii ceaușiști pentru a menține ”bunăstarea socială”, Valea Jiului toca în malaxoarele minelor 2 miliarde de dolari anual, aceste derapaje au reprezentat premisele pentru 2 eventuri ulterioare, inflația explozivă și prăbușirea monedei naționale, respectiv falimentele bancare care au culminat cu dispariția Bancorex. Diferența este că atunci populația nu era îndatorată la nivelul de azi, iar creditele în monedă străină nu erau permise. În anii 90 România producea mare parte din bunurile de primă necesitate utilizate de populație, inclusiv alimente. Azi, 70% din alimentele consumate în România sunt importate, disponibilitatea acestora depinde de posibilitatea achizitorului în a realiza plata în moneda acceptată de către vânzator, iar prețul bunului important va oscila în funcție de cotația petrolului, cea din urmă fiind calculată în USD. Statele Unite, aflate în cea mai gravă criză economică și socială de după războiul de secesiune, duc o politică de devalorizare a monedei, prin injectarea unor cantități masive de monedă în economie. Excesul de lichiditate se va vedea în prețul petrolului, care se va aprecia semnificativ.

Toți acești factori vor duce la o explozie a nivelului sărăciei, populația se va afla în imposibilitatea de a achiziționa alimente de bază, iar pentru celelalte resurse va fi nevoită să concureze cu puterea de cumpărare a celorlalte state din Uniunea Europeană. Vă reamintesc că OMV extrage zilnic 180.000 de barili de petrol/zi din România (valoarea anuală a acestei exploatări de resurse fiind de 5.25 miliarde dolari), acest petrol se va duce celui care plătește mai mult, acestea sunt regulile de piață, resursa urmând să fie indisponibilă celui care nu și-o va permite. Acest fenomen are deja loc în România, anul acesta urmând să realizăm exporturi de grâu și porumb în valoare de aproximativ 800 milioane euro, resursa fiind astfel disponibilă celui care plătește prețul pieței, indisponibilă celui care nu dispune de capitalul necesar pentru a o achiziționa.

În acest context, în piață se vor manifesta atât deflația cât și hyperinflația. Prețul unităților locative, care nu produc absolut nimic, se va prăbuși, în timp ce prețul resurselor, alimentelor, serviciilor de bază, va exploda. Pentru a ne face o idee, putem să ne uităm peste graficele care relevă mersul economiei în Germania între 1913 și 1923. Dacă în 1913 o familie germană cheltuia pe chirii 30% din venit, în anul 1923 coeficientul s-a prăbușit la 0.2%, în timp ce cheltuielile cu bunuri de primă necesitate au crescut la 91.6%. Deducem astfel că unitățile locative, proprietățile imobiliare neproductive, atât de valoroase în anii de boom, sunt un bun nevandabil, a căror valoare de piață se va apropia de 0. Odată cu prăbușirea pieței imobiliare și băncile vor intra la apă.

Nu ne vindem tara! Teoretic …

2010-10-19T16:41:00.001+03:00

În Ziarul Financiar a apărut un interesant articol. Și mai interesant este ce scrie in acest articol, mai exact acest paragraf:

”Zăcămintele care fac obiectul contractului au fost exploatate în ultimii 40 de ani şi împreună furnizează circa 1% din producţia internă a Petrom, care se ridică la circa 180.000 de barili pe zi.”

Deci producția internă a Petrom este de 180.000 de barili pe zi. Această producție este, în fapt, a OMV Austria, societatea care controlează Petrom și care, la rândul său este proprietatea statului austriac.

Să facem un calcul, 180.000 barili X 365 zile X 80$/baril = 5.25 miliarde dolari pe an în petrol românesc, extras de pe teritoriul Statului Român. Acum să raportăm această cifră la suma cu care a fost vândut Petrom, 700 milioane USD. Aici nu intră veniturile suplimentare obținute din rafinare, vânzare, ș.a.

Este oarecum ciudat că românii au ajuns să cumpere petrol de la o societatea austriacă (în fapt Statul Austriac), petrol înstrăinat de Statul Român cu 700 milioane USD.

Iacob Lahovary si Marian Vanghelie

2010-06-13T23:55:00.001+03:00

Dacă acum 120 de ani ai fi explicat cuiva din București că, în mileniul III, un rrom din sectorul 5, îl va deshuma și arunca la gunoi pe Lahovary, ai fi fost considerat nebun.

Iacob Lahovary a participat la Războiul pentru Independenţă ca şef al secţiei operaţii de la Marele Cartier General, după căderea Plevnei fiind avansat pe câmpul de luptă la gradul de locotenent-colonel.

Pentru meritele sale deosebite în conducerea operaţiilor militare generalul Iacob Lahovary şi-a găsit loc pe cel mai reprezentativ monument dedicat celor care au fost eroii războiului pentru neatârnare „Monumentul Independenţei” de la Craiova, dezvelit la 21 mai 1913.

Revenind la zilele noastre:

Marian Vanghelie si-a inhumat rudele la Bellu, in criptele unor personalitati de seama ale Romaniei. In capela familiei fostului ministru de Razboi si al Afacerilor Straine, Iacob Lahovary (1846-1907), se odihnesc acum doua rude ale primarului sectorului 5, Marian Vanghelie, potrivit adevarul .ro.

„In anul 1905 s-a cladit aceast sfant lacas ca sa fie adapost ramasitelor pamantesti ale celui mai bun si mai iubit fiu Jacques I. Lahovary", scrie la intrarea in capela ridicata de generalul Iacob Lahovary, fost ministru de Razboi si al Afacerilor Straine la sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900.

In aceeasi capela, el insusi trebuia sa doarma somnul de veci. Numai ca vesnicia a durat o suta de ani, in capela fiind acum ingropate rudele primarului sectorului 5 al Capitalei, Marian Vaghelie. Este vorba despre bunicul sau, Constantin Niculae, si o alta ruda, Liana Bojan.

Capela, o bijuterie arhitecturala construita de unul dintre cei mai mari arhitecti ai Romaniei, Ion Mincu, se afla la figura 55, chiar in centrul Cimitirului Bellu (declarat in 2005 ansamblu monument istoric). Pe peretii exteriori inca se mai vad inscriptiile care amintesc de faptele marcante pe care le-a facut generalul Iacob Lahovary pentru Romania: „medalia Virtutea Militara pe Campul de Lupta, Steaua Romaniei in timp de resboiu, Mare ofiter al Ordinului Carol, Ministru de Resboiu, Ministru Afacerilor Streine".

Criza la indigo

2010-06-05T13:20:00.001+03:00

Din Gazeta de Sud

Criza economică: istoria se repetă

Mirela MARINESCU

„Se vor reduce şi pensiile funcţionarilor publici“, „Binefacerile crizei“, „Sistemul periculos al împrumuturilor“, „Scăderea dobânzilor“, „Stare de asediu!“. Acestea nu sunt titlurile unor articole din ziarele zilelor noastre, aşa cum aţi putea crede, ci sunt luate din presa de la 1931-1933.
Câteva pagini îngălbenite ale unor ziare din Oltenia - Curierul Olteniei, Nădejdea: Organ al Partidului Naţional Liberal din Dolj, Conştiinţa Naţională - adăpostite între cartoanele vechi ale unei mape ascund adevărurile şi situaţia unei ţări încercate de marea criză economică interbelică.
Primul ziar al vremii care ne atrage atenţia este Nădejdea, datat „februar 1931“, prin articolul de pe prima pagină al profesorului Păunescu-Ulmu, intitulat „Binefacerile crizei“. Nota „optimistă“ de la început sună cam aşa: „Vechiul an s’a încheiat, mohorât, cu îndoeli bogate; cu speranţe puţine. Sărbătorile s’au scuturat peste toţi, plictisitoare, veştede şi vestitoare de mizerii pentru câţi. Sărbători triste, an vechi, încheiat trist, an nou început cu impozite ucigătoare, cu salarii scăzute crâncen, cu profesori şi şcolari desfiinţaţi pe drumuri, cu negoţul mort, cu economii asvârlite în aer, cu incapacitatea tuturor de a mai achita fiscul, cu şomajul intelectual, singurul şi veritabilul şomaj din ţara noastră, umflându-se în proporţii înspăimântătoare şi, mai ales, cu aceiaşi conducători neputincioşi şi incorecţi. Criza se va desfăşura imensă şi otrava ei va distruge multe“.
Un titlu frapant de actual din acelaşi ziar al vremii - „Se vor reduce şi pensiile funcţionarilor publici“, în Curierul Olteniei, din 10 ianurie 1932, ne determină să parcurgem rând cu rând şi literele mici ale acestui articol. „Guvernul a hotărât să reducă pensiile funţionarilor publici. În acest scop s-a alcătuit un jurnal al consiliului de miniştri prin care se reduc pensiile tuturor categoriilor de pensionari ai statului. Această hotărâre a guvernului este motivată pe faptul că în bugetul Casei pensiilor s’ar produce în cursul anului viitor - din cauza reducerii salariilor funcţionarilor publici - un deficit de aproape 800 milioane lei“.
Ciclicitatea vieţii
Doar limbajul şi foaia galbenă din faţă te conving că nu citeşti un cotidian al zilelor noastre. Curiozitatea ne împinge să căutăm cu asiduitate alte ziare, pentru a vedea cum a evoluat criza economică interbelică, atât de asemănătoare, cel puţin în privinţa măsurilor adoptate, cu cea trăită azi de noi. Şi găsim alt titlu: „Sistemul periculos al împrumuturilor“, semnat de profesor D. Dănescu. Ne aplecăm cu atenţie şi asupra sa. „Dintre toate soluţiile ce încătuşează viaţa economică, sistemul împrumuturilor este cel mai nenorocit... Politicienii epocii de după război nu s’au gândit o clipă dacă generaţiile de azi, care au moştenit o ţară bogată şi întregită, au sau nu dreptul să arunce asupra generaţiilor viitoare sarcini izvorâte din necumpătarea lor.
Cine ne dă dreptul să presupunem că generaţiile viitoare vor avea o situaţie economică mai favorabilă?...
Soluţionarea împrumuturilor, atât de riscantă, tinde să devină un sistem. Ea este totdeauna întrebuinţată pentru acoperirea dificitelor provenite mai ales din nepricepere şi necinste, deşi încătuşează, sufocă şi angajează periculos viitorul“.

Ţara în fierbere
Conştiinţa naţională din 14 februarie 1933 titra cu litere mari: „Stare de asediu!“. Un titlu care te cutremură şi în faţa căruia îţi spui în gând: măcar aici lucrurile să nu se repete. Grigore Bran scria în acea pagină de ziar, sub acel titlu: „Ţara e în fierbere. Proteste şi manifestaţiuni adânc tulburătoare a liniştei se vădesc şi se afirmă tot mai puternic pe zi ce trece. Toţi cei loviţi în existenţă prin noua «curbă de sacrificiu» îşi strigă desnădejdea, de la un capăt la altul al ţării, cerând - pentru munca prestată - dreptul la un trai omenesc.... În Parlament, în urma unui magistral discurs, D-l Doctor N. Lupu e ameninţat cu moartea de deputatul Robu...
Şi în acest timp, pentru «a calma spiritele», guvernul vine cu legea stării de asediu - s-o impună ca o supremă lege. Va putea guvernul să înăbuşe suferinţa şi revolta unui popor printr’o biată lege a stării de asediu?
Ne îndoim.
Mai bine s-ar fi căutat să se îndrepte lucrurile aşa cum cer bunul simţ şi echitatea. Să se fi căutat să se stârpească abuzul, hoţia şi favortizmul, iar nu să se încerce să se înăbuşe glasurile ce cer egalitate şi cinste.
Starea de asediu este un anesteziant, dar niciodată medicamentul care să combată, eficace, răul.
Cu baioneta poţi face şi impune orice, un lucru nu se poate, să stai comod în vârful ei“.
Numerele disparate ale ziarelor vremii aflate în posesia Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman“ nu ne ajută să aflăm finalul crizei, dar ne dovedesc ciclicitatea unor vremuri, pe care ne-am fi dorit din tot sufletul să nu le fi trăit.

Guatemala City 31.05.2010

2010-06-01T16:20:00.001+03:00

Wtf?!

Pleaca medicii, ne vor trata vracii

2010-05-30T14:05:00.001+03:00

Plec din tara …

2010-05-28T18:19:00.001+03:00

Un trend interesant poate fi observat pe Google în ultima lună. Dacă pe anul trecut avem un număr de 27900 de matchuri raportat la string-ul ”plec din țară”, 9910 sunt doar din ultima lună.

Fară bani de salarii, cu drumurile ciuruite, udemereu numără căpușe

2010-05-28T02:31:00.001+03:00

În debutul campaniei se va organiza şi un recensământ al zonelor mai populate de aceste insecte.

Autorităţile sătmărene vor demara, peste câteva zile, o campanie de stârpire a căpuşelor la nivel judeţean. Primăria Satu Mare va stabili, împreună cu Direcţia Sanitar Veterinară şi cu Direcţia de Sănătate Publică, un plan de acţiune.

„Trebuie să abordăm metodele prin care se pot eradica aceste insecte, prezenţa lor devenind o problemă gravă la nivel de judeţ. Vom lua legătura cu instituţiile abilitate pentru a stabili un plan de acţiune“, a declarat Iuliu Ilyes, primarul municipiului Satu Mare.

Sursa: Adevarul

Introduci cererea azi, te judeci la anu`

2010-05-28T02:08:00.001+03:00

După ce UNPIR-ul ne-a informat că în 2010 au fost 4 falimente pe oră, instanțele vin și cu alte vești bune. La Cluj, spre exemplu, din 31 de posturi de judecător efectiv sunt ocupate 20. Dosarele depuse acum primesc termen în februarie 2011.

Desigur acesta este doar începutul. Zilnic sunt înregistrate mii de dosare privind taxa de poluare, dosare care vor genera alte dosare întrucât finanțelor nu vor da banii, în principiu, niciodată. Mii de alte dosare vor fi depuse de bugetarii reduși cu 25%, de către pensionari. Este imposibil ca un magistrat să administreze fond sindic (n. în materie de insolvență) de mii de dosare, după care să judece dosare în contencios, recursuri, apeluri, căi extraordinare. Sistemul va capota, neîndoios.

Mai multe în Ziua de Cluj

La Judecătorie, depui plângere acum şi te judeci la anul

Clujenii se înghesuie să se judece în civil pentru orice “mărunţiş” / foto I.T.

La Judecătoria Cluj-Napoca încărcătura de dosare atinge cote alarmante: peste 16.000 înregistrate deja în acest an.

Judecătorii de la secţia civilă a instanţei sunt în pragul disperării. Numărul de dosare creşte în fiecare lună mai mult decât în anii precedenţi, iar zilele următoare, şapte judecători se vor muta la tribunal, în urma validării concursului desfăşurat recent. Locurile lăsate vacante vor putea fi ocupate abia în februarie 2011, când este următorul definitivat pentru tinerii magistraţi.

Dosarul civil cu numărul 16.545, înregistrat recent la secţia civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca, are primul termen de judecată în data de 2 februarie 2011. La dosarele înregistrate în acest an s-a adaugat un stoc de peste 10.000 de dosare rămase de soluţionat din 2009, an în care s-au consemnat la judecătorie 33.241 de dosare, atât penale, cât şi civile.

Magistraţii secţiei civile sunt în pragul disperării, în condiţiile în care şapte dintre colegii lor au promovat la tribunal, în urma concursului din această lună. Un alt magistrat de la judecătorie are activitatea suspendată, fiind membru în Consiliul Superior al Magistraturii, iar trei judecătoare sunt în concediu de maternitate. Astfel că din totalul de 31 de posturi, câte sunt în schema de la secţia civilă, doar 20 sunt ocupate de judecători activi.

“Am făcut o solicitare la Ministerul Justiţiei pentru a mări numărul de posturi de la Judecătoria Cluj-Napoca, având în vedere că la instanţele similare din Timişoara, Craiova sau Constanţa sunt peste 50, însă am primit răspuns că posturile nu pot fi bugetate”, a spus purtătorul de cuvânt al judecătoriei, judecător Lucian Marian.

Scopul măririi schemei de personal este acela de a nu se mai resimţi într-atât promovări masive, cum a fost cea din această lună. “Concursurile de promovare sunt în luna mai, iar următorul definitivat pentru absolvenţii Institutului Naţional de Magistratură se încheie în luna februarie, anul viitor. Până atunci, posturile vacante nu pot fi ocupate”, a explicat judecătorul Lucian Marian.

Medierea, o soluţie

O soluţie pentru descongestionarea instanţelor de numărul mare de dosare civile este propusă de Centrul de Mediere Cluj. “în mod normal, potrivit ultimelor reglementări din martie, instanţele trebuie să recomande oamenilor medierea la primul termen de judecată. Unii judecători recomandă, alţii nu. Noi avem încheiat un protocol la nivelul Curţii de Apel Cluj”, a spus vicepreşedintele Centrului de Mediere Cluj, avocat Laura Pop.

în clădirea Palatului de Justiţie a fost montat un tablou cu datele de contact ale mediatorilor din Cluj. “Medierea funcţionează, dar nu la nivelul la care ar trebui. Oamenii nu cunosc procedura, de exemplu nu ştiu că li se restituie taxa judiciară de timbru dacă îşi rezolvă problemele prin mediere. Mentalitatea la noi e «să mergem în instanţă să vedem ce dă judecătorul», spre deosebire de alte ţări, unde se merge la instanţă doar după ce se utilizează toate căile de rezolvare amiabilă a litigiului”, a afirmat Laura Pop.

Judecătorii susţin că le spun oamenilor de mediere, dar puţini sunt cei care renunţă la procese şi preferă să se judece “pentru orice lucru, oricât de mărunt ar fi”.

”Human Freedon Rests On Gold Redeemable Money”

2010-05-26T22:00:00.001+03:00

Sursa: ZeroHedge

Sometimes the apple does fall very, very far from the tree. A must read essay by Howard Buffett, father of the "legendary" investor who initially was so very much against derivatives then promptly changed his tune, discusses fiat money and gold, and concludes that "human freedom rests on gold redeemable money." In this stunningly simple, straightforward, and flawless analysis, Buffett's father stresses the relation between money and freedom and contends that without a redeemable currency, an individual's freedom and one's access to property is dependent on goodwill of politicians. Buffett also says that paper money systems generally collapse and result in economic chaos. He goes on to observe that a gold standard would restrict government spending and give people greater power over the public purse. Lastly, back in 1948, Howard Buffett, said this the "present" is the right time to restore the gold standard. Alas, 60 years later, his advice has still been largely ignored, and as a result we have a global economy that stands on the precipice of global default with runaway budget deficits across the entire developed world. Key quotes: "Is there a connection between Human Freedom and A Gold Redeemable Money? At first glance it would seem that money belongs to the world of economics and human freedom to the political sphere. But when you recall that one of the first moves by Lenin, Mussolini and Hitler was to outlaw individual ownership of gold, you begin to sense that there may be some connection between money, redeemable in gold, and the rare prize known as human liberty. Also, when you find that Lenin declared and demonstrated that a sure way to overturn the existing social order and bring about communism was by printing press paper money, then again you are impressed with the possibility of a relationship between a gold-backed money and human freedom." His conclusion is eerily prophetic with what is happening with US society currently: "I warn you that politicians of both parties will oppose the restoration of gold, although they may outwardly seemingly favor it. Unless you are willing to surrender your children and your country to galloping inflation, war and slavery, then this cause demands your support. For if human liberty is to survive in America, we must win the battle to restore honest money."

And of course, the Federal Reserve is at the forefront of those who will do everything in their power to prevent a return of the gold standard:

Most opponents of free coinage of gold admit that that restoration is essential, but claim the time is not propitious. Some argue that there would be a scramble for gold and our enormous gold reserves would soon be exhausted.

Actually this argument simply points up the case. If there is so little confidence in our currency that restoration of gold coin would cause our gold stocks to disappear, then we must act promptly.

The danger was recently highlighted by Mr. Allan Sproul, President of the Federal Reserve Bank of New York, who said:

"Without our support (the Federal Reserve System), under present conditions, almost any sale of government bonds, undertaken for whatever purpose, laudable or otherwise, would be likely to find an almost bottomless market on the first day support was withdrawn."

Our finances will never be brought into order until Congress is compelled to do so. Making our money redeemable in gold will create this compulsion.

Full essay below, which we are confident was never read by Howard "oracular" son.

Spot TIFF 2010

2010-05-26T00:58:00.001+03:00

Viața cotidiană în Mongadishu

2010-05-24T19:05:00.000+03:00

Visit msnbc.com for breaking news, world news, and news about the economy

Un neamt nu foarte optimist.

2010-05-24T11:17:00.001+03:00

AEP este trist …

2010-05-23T23:00:00.001+03:00

Europe's deflation torture is a gift to the Far Left

If Europe’s ultra-Left has so far reaped little dividend from the great "Crisis of Capitalism", this will surely change as the eurozone’s 1930s policies of wage deflation sap the credibility of the governing centre and the EU itself.

SURSA: TELEGRAPH.CO.UK

By Ambrose Evans-Pritchard
Published: 6:20PM BST 23 May 2010

Comments 9 | Comment on this article

The tragedy of the interwar years in Germany was that the Social Democrats - then the world’s foremost socialist party - became fatally tainted by acquiescing in Bruning’s deflation torture from 1930 to 1932. They did so, of course, because they dared not confront the orthodoxies of the Gold Standard.

By then the fixed-exchange mechanism had gone horribly wrong - in much the same way that EMU has gone horribly wrong - because the surplus countries were not recycling demand to maintain equilibrium. It had become a job-destruction machine. The result in Germany was the Reichstag election of July 1932 when the Communists and Nazis won over the half the seats.

As historian Simon Schama wrote over the weekend in the Finanicial Times - "The world teeters on the brink of a new age of rage: we face a tinderbox moment" - there is typically a lag-time between economic shocks and social fury. Luckily there is no Fascist threat this time. It is the (more benign) Marxist Left that stands to gain.

Perma-slump has already chipped at the left flank of the ruling Socialists in Portugal. The Communist Party (PCP) and the Maoists and Trotskyists of the Left Bloc together won 18pc of the vote in September 2009, leaving premier Jose Socrates with the lonely task of enforcing yet more austerity by minority government.

Communist leader Jerónimo de Sousa said last week that the country was being reduced to a "protectorate of Brussels", cowed into submission by financial blackmail. He invoked the civil war in 1383 when the country rallied heroically to expel the foreign opressor - with English help, the "ultimato inglês" as he calls it - from Portuguese soil.

"It is not just the Communists who are worrying about this. There are a great numbers of Portuguese who are concerned that this country built over the centuries, for better or worse, on a foundation of sovereignty and independence is endangered by accepting everything that comes from Brussels without a trace of patriotism. The EU’s claim of economic and social cohesion is just propaganda," he told Publico.

"Monetary union is not in the interests of Portugal or the Portugese people. The economy has ended up the way it is for fundamental reasons, not because of some curse, or some Plague of Egypt descending on Portugal. If we don’t go to the root of the matter we will face yet harsher measures, in a spiral towards the abyss," he said (my loose translation: http://www.publico.pt/Pol%C3%ADtica/jeronimo-de-sousa-portugal-pode-transformarse-em-protectorado-de-bruxelas_1438221).

What this comes down to is "ownership" of austerity policies. It is hard enough for the elected parliament of an ancient and sovereign nation to impose cuts - as Britain discovered in September 1931 when Royal Navy ratings at Invergordon refused to set sail after the Admirality docked pay by a shilling - but what is the charisma and ordaining legitimacy of an EU council of ministers meeting behind closed doors in Brussels?

Portugual is not unique. I spent Saturday delving into the subcultures of Italy’s Rifondazione Comunista, Spain’s Izquierda Unida, Olivier Besancenot’s Parti Anti-Capitaliste in France, and Germany’s Linke (Left). While it is too early to talk of a pan-European revolt against EMU-deflation, the Left is starting to offer the only coherent critique of what has gone wrong with monetary union and why there can be no durable solution until the EU creates full fiscal union (which creates its own problems of permanent subsidies, as from Visigoth Lombardy to Berber Sicily under the lira) or until this latter day Gold Standard is broken into viable halves.

It was refreshing to read "The Euro Burns" by Michael Schlecht, Die Linke’s economic guru, arguing that the primary cause of Euroland’s crisis is "German wage-dumping". He shows from Eurostat data that German labour costs rose 7pc between 2000 and 2008, compared to 34pc in Ireland, 30pc in Spain, Portugal, and Italy, 28pc in Greece and Holland, and 20pc in France. (http://www.michael-schlecht-mdb.de/wp-content/uploads/2009/10/2010-05-Michael-Schlecht-Der-Euro-brennt.pdf) Again, my loose translation.

Germany ran an accumulated trade surplus of €1,261bn over the period, while Spain ran a deficit of €598bn, and Portugal €273bn. This shell game was kept afloat by recycling German capital to Club Med debt markets beyond sustainable levels until it all blew up over Greece. The Club Med victims are now trapped.

"Had Britain not been able to create breathing space by devaluing the pound, the situation for England would perhaps be even graver than for Greece. No wonder nobody in Britain is even thinking about joining the euro," he said. Quite so.

Berlin prides itself on German wage discipline, insisting that others should do the same. Chancellor Merkel implicitly blames the euro debacle on (allegedly) feckless Greeks and Latins, but the logic of EMU is that cultural Germans must meet cultural Latins half way. Her quid pro quo for the €750bn EMU "shield" is ultra-austerity in the South.

This belt-tightening is intellectually absurd, comes too late to rebalance EMU, and has now run amok. Spain is cutting public sector wages by up to 7pc this year. Greece has swallowed a de facto cut of 16pc. Italy is preparing a wage freeze as part of a €25bn austerity plan over two years. France has joined with plans for a three-year freeze and a hair-shirt clause in the constitution. Pre-EMU Romania is cutting wages by 25pc, so that take that you wimps. Romania’s police union has vowed to bring down the government, threatening to "do what we did in 1989, when we overthrew the dictatorship".

The IMF’s Dominique Strauss-Kahn is having second thoughts about a synchronized fiscal squeeze across half Europe. "Growth in Europe is by far too low. Germany and the other countries must urgently do more to accelerate growth. The whole world is watching this and is losing confidence in Europe," he said.

The Left always warned that EMU was a "Bankers’ Ramp", an instrument of creditor control that would lock in reactionary policies. Little did they know how extreme this would prove to be. Greece is having to go through the harshest fiscal cuts ever attempted in a developed economy under its EU-IMF plan, without offsetting exchange and monetary stimulus. The agony is pointless. The IMF admits that Greece’s public debt will rise from 120pc to 150pc of GDP by 2014. The country is already past the point of no return.

Such a policy is not in the interests of Greek society. Greece should leave the euro and carry out a controlled default, sharing the pain with foolhardy creditors. The EU is preventing this cure: either to protect bond-holders - ie, French and German banks - giving them time to shuffle off their bad debts onto EU taxpayers; or because Brussels refuses as a matter of ideological principle to countenance any step back, ever, in the sacrosanct Project.

It is undeniable that Europe needs to master its debts but not by tipping a clutch of countries into debt-deflation, a policy that will cause each to feed off the crisis of its neighbours in a self-feeding downward spiral.

The only way out is for the European Central Bank to lift Club Med off the deflation reefs by monetary stimulus, and allow these economies to work off their debt in an orderly fashion without shrinking nominal GDP. That means quantitative easing a l’outrance - not "sterilising" bond purchases it has done so far - and that in turn means that Germany must accept 5pc inflation.

Will Germans tolerate such an outcome? The civil peace of Europe demands that they do, but I am not hopeful. The Bundestag vote to authorise Germany’s €147bn share of the EMU "shield" has already caused apoplexy. "One of the gravest errors of decision in the history of the Federal Republic of Germany," said Hans Werner Sinn, head of the IFO Institute.

Bavarian politician Peter Gauweiler is launching a legal challenge at Germany’s constitutional court to block the rescue, arguing that the "contractual foundations of monetary policy" as fixed by the Maastricht Treaty have been breached. The legal cases are piling up. It is remarkable that so much time has been spent by City analysts combing through Greek data to gauge the risk of default, yet so little time has been spent thinking about these cases at Karlsruhe. How many have read the court’s rulings on Maastricht and Lisbon? Yet the "tail-risk" is nuclear.

The North-South divide within EMU has been allowed to go so far that any solution must now be offensive to either side, and therefore will be resisted. The euro is becoming an engine of intra-European tribal hatred. Brilliant work, Monsieur Delors.

Atentie, Se suspenda democratia! (Nu e o gluma)

2010-05-21T13:22:00.001+03:00

Pe site-ul MFP a fost pus in dezbatere publica proiectul OUG privind combaterea evaziunii fiscale. Poate fi gasit aici: http://codfiscal.money.ro/act-pdf/2010-05-19-proiect-oug-evaziune.pdf

Pentru a va face o idee, ce scrie in acest act normativ, trebuie prima data sa observam ca domnii de la ANAF/politia judiciara vor intocmii procese-verbale care "constituie mijloc de proba", iata ce spune actul normativ:
Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni în condiţiile art. 296 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este de competenţa organelor de poliţie judiciară şi a organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. [u]Procesul-verbal întocmit constituie mijloc de probă în condiţiile art. 214 din Codul de procedură penală.[/u]

La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală [u]efectuează constatări ce constituie mijloace de probă.[/u]

Ce mai prevede acest act normativ:
1. Suspendarea, de facto, a regimului uniunii vamale prevazut de tratatele Uniunii Europene, prin introducerea punctelor de "control fiscal" (cel mai probabil in toate punctele de frontiera), plata TVA pentru orice bun importat in raport cu valori minime stabilite de MFP (tarife vamale), acestea cu privire la livrari intracomunitare.
"Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală [u]se stabilesc punctele de control fiscal[/u] în care vor fi prezentate bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) şi organele fiscale competente. Aceste bunuri [u]nu pot intra sau circula pe teritoriul României[/u] fără a fi însoţite de declaraţia specială de TVA pentru achiziţii intracomunitare de bunuri înregistrată la organele fiscale aflate la punctele de control fiscal [u]şi de dovada plăţii[/u](...)"
2. Este legiferata perchezitia fara mandat. In acest sens actul normativ prevede: "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani împiedicarea, sub orice formă, a organelor de poliţie judiciară şi a organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală [u]de a controla mijloacele de transport în orice locuri[/u] unde pot fi depozitate sau ascunse bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal. (2) În acest scop personalul de deservire al mijloacelor de transport şi conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi, să facă accesibile controlului locurile indicate de organele competente. [u]Când aceştia refuză sau nu sunt în măsură să efectueze demontările necesare, operaţiunile se realizează direct de către organele competente sau cu sprijinul personalului de specialitate.[/u]”
Deci domnii de la ANAF/Politie vor putea demonta masina, direct, in trafic, dupa care probabil ti-o vei remonta singur la loc.
3. Se introduce raspunderea solidara a tuturor, la gramada, asociati, administratori, cunostinte, asocieri fara personalitate juridica (!), s.a.m.d.:
(1) Răspund solidar cu debitorul, următoarele persoane:
a)asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membriiîntreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, în condiţiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă;
b) terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării.
(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, curea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, , pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămaseneachitate la data declarării stării de insolvabilitate.
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinatnedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale ;
e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, audeterminat, restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
(3) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor activecorporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor; c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(4) În înţelesul alin. (3), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;
b) control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.”
4. Se suspenda secretul bancar, secretul corespondentei, fiind inlaturat principiul dobandirii licite a averii (prevazut de Constitutia Romaniei):
"Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, [b]să comunice toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnatură, precum şi dacă debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin excepţie de la prevederile art. 11 alin. (2), informaţiile astfel obţinute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.[/b]”
5. Poprirea se va face de catre organul fiscal fara somatie, pe calea unei adrese administrative:
"Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.”
6. Cesiunea partilor sociale detinute la un S.R.L. devine "mission impossible":
„(21) Hotărârea adunării asociaţilor, adoptată în condiţiile alin.(2), se depune în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionată în registru şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(22) Oficiul registrului comerţului va transmite de îndată, pe cale electronică, hotărârea prevăzută la alin.(21) Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(23) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărâreaasociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere deopoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerearăspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze acţiunile, în condiţiile art. 3 alin.(4)-(6). Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător.
(24) Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie prevăzut de art. 62, iar dacă a fost formulată o opoziţie la data comunicării hotărârii de respingere a acesteia.”
In esenta oricine, inclusiv ANAF, se va putea opune la cesiunea partilor sociale. Aceasta opozitie suspenda cesiunea pana cand o instanta se va pronunta. Nu se arata care instanta se va pronunta sau ca aceasta speta se va judeca cu celeritate. Drept urmare cesiunea (adica vanzarea proprietatii tale) devine imposibila.
7. Cu referire la prezumtia dobandirii licite a averii:
„Art. 4 - Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie.”
8. The fun goes on:
“(3) Comisarii Gărzii Financiare şi lucrătorii vamali ai Autorităţii Naţionale a Vămilor, pot opri mijoacele de transport pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu reglementate prin legile de organizare şi funcţionare proprii.”

Welcome funny-money

2010-05-16T15:58:00.001+03:00

Domnul Băsescu, Sarkozy, Cameron, ș.a. au rămas numai cu creioanele de pe masă … eventual o ascuțitoare.

2010-05-15T16:06:00.001+03:00

După cum suspectam de câteva zile, Uniunea Europeană urmează să devină un stat federal. Cum cine tipărește banii, într-un stat federal, are putere absolută, ne găsim obligați să ne uităm, din nou, spre ze germans.

Vineri, Frau Merkel a făcut o interesantă declarație (conform Spiegel) "We have a common currency, but no common political and economic union," she said. "And this is exactly what we must change. To achieve this -- therein lies the opportunity of the crisis.".

Din economia acestei declarații putem trage câteva concluzii. În primul rând, acest ”more perfect union” al d-nei. Merkel este, din perspectivă germană, o ”oportunitate”. Trebuie să ne întrebăm ce însemnă această centralizare a U.E. și în favoarea cui se face ea.

Domnii de la Bruxeless sunt niște paiațe. De altfel dl. Barroso, J.C. Trichet, ori ”președintele” Rompuy explicau încă din februarie cum vor salva Grecia. După două zile toată lumea a început să-i ignore. Abia când Frau Merkel și dl. Sarkozy s-au trezit din letargie lumea a luat problema în serios. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este, de facto, o anexă a Curții Constituționale Germane, niciodată domnii de la Luxembourg nu se vor lua ”la trântă” cu ”frații” de la Karlsrue, cei din urmă statuând deja că poporul german este ”the master of the treaties” și nu the other way around.

Trebuie deci să vedem cine păstrează, la ora asta în U.E., pâine și cuțitul. Franța este extrem de expusă spațiului sudic (undeva la 700 de miliarde de euro expunere), Statul Francez fiind extrem de îndatorat, cu un deficit bugetar pe anul în curs de 8% și cu o datorie externă totală estimată undeva la 1.5 triliarde de euro.

Statul German are un gras excedent bugetar și este principalul beneficiar al unei valori reduse a monedei euro. Aici intervine cuiul, căci piețele de export al nemților sunt, în principiu, cam tot mapamondul. Trebuie să ne întrebăm cât din exporturile nemțești sunt plătite în monedă americană. Concluzionăm că o mare parte (S.U.A., țările arabe, China). Drept urmare statul German are acces la o masă largă de dolari. În aceste împrejurări nemții au un interes direct în devalorizarea euro, aceasta le permite să realizeze exporturi la prețuri competitive, în condițiile în care puterea lor economică în Europa se accentuează, nu scade. De ce spun acest lucru, zona euro trece printr-o perioadă de deflație, drept urmare, acel euro care scade în raport cu dolarul, crește ca și valoare prin efectul deflației prezente în țările euro. Drept urmare, pentru spaniolul care s-a trezit cu salariul tăiat cu 10%, valoarea euro tocmai a crescut cu 10%, puterea ”iubitului” popor german s-a accentuat cu 10%. În această ecuație valoarea euro în raport cu dolarul nu are nici o valoare.

Acest mix le dă posibilitatea nemților, care și tipăresc euro la Frankfurt, să ne cumpere, în esență, pe toți, pe bani foarte mărunți. Fară nici un fel de conflict.

Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda, încurând și Franța și Marea Britanie vor devenii vasali ai Guvernului Republicii Federale Germania. Statul care controlează moneda, într-un sistem federativ, deține puterea aproape absolută. De asemenea, la cârma E.C.B. urmează să fie instalat ze german Axel Weber.

Și nou stârnita stare de conflict franco-engleză le convine nemților de minune, lira sterlină este pe cale să se prăbușească la paritate cu euro, englezii sunt, de facto, în faliment, spațiul de manevră al acestora este ca și inexistent, vor capota la primă adiere de vânt, căutând refugiu în ”brațele” lui Frau Merkel. Francezii se complac, cred că această relație ”strategică” cu Germania îi așează cumva la un nivel de egalitate, se înșală, vor afla soon enought.

Cât despre iubita noastră Românie, numai de bine, apropo, sprekenzie deutsch?

P.S.

Așteptați-vă la înfințarea urgentă a Poliției Uniunii Europene, cu competențe la nivelul întregii Uniuni, inclusiv de ”menținere a ordinii și păcii”. Nu vă așteptați ca această instituție să aibă un birou și la București.

CEO-ul Deutsche Bank se “teme” de o soartă similară cu cea a predecesorului

2010-05-14T23:47:00.001+03:00

În cadrul unei emisiuni la televiziunea germană ZDF:

Deutsche Bank CEO Joseph Ackermann yesterday on German TV commenting on the Debt Jubillee Proposal by murdered former DB CEO Alfred Herrnhausen :

Maibrit Illner : Mr Ackermann, you are the Chef of the International Bank Association. Would you not be able to submit such a proposal (n.a. – oprirea tipăririi de bani fară acoperire) to your Colleagues who managed to get out of this crisis scot-free?

Ackermann : I think the same that happened to Mr Herrhausen would happen to me…

Transcriptul în germană începe numai la minutul 12 și de 38 sec.

Maibrit Illner : Herr Ackermann, Sie sind Chef de Internationalen Banken Verbandes, hätten Sie eine solche Forderung nicht einfach stellen können an alle Ihre Kollege die richtig sauber aus diese Krise gekommen sind?

Ackermann : Ich glaube ich es wäre mir genauso gegangen wie Herr Herrhausen…

Reportajul poate fi văzu aici (în germană).

Predecesoul d-lui. Ackermann a murit subit într-un ”accident auto” cauza de un dispozitiv exploziv montat la marginea șoselei.

Alfred Herrhausen

From Wikipedia, the free encyclopedia

Jump to:navigation, search

Alfred Herrhausen (30 January 1930 - 30 November 1989) was a German banker and Chairman of Deutsche Bank. From 1971 onwards he was a member of the bank's board of directors.

Herrhausen fell victim to a sophisticated roadside bomb shortly after leaving his home in Bad Homburg on 30 November 1989. He was being chauffeured to work in his armoured Mercedes-Benz, with bodyguards in both a lead vehicle and another following behind. The bomb had been hidden in a saddle bag on a bicycle next to the road that the assassins knew Herrhausen would be traveling in his three-car convoy. In the bag was a 20 kg bomb that was detonated when Herrhausen's car interrupted a beam of infrared light as it passed the bicycle. The bomb and its triggering mechanism were quite sophisticated. The bomb targeted the most vulnerable area of Herrhausen's car—the door where he was sitting—and required split-second timing to overcome the car's special armour plating. The bomb utilized a Misznay-Schardin mechanism. A copper plate, placed between the explosive and the target, was deformed and projected by the force of the explosion. It is unlikely that this improvised explosive device had the precise engineering required to form the liner into a more effective slug or "carrot" shape (as in a shaped charge or an EFP)^{[citation needed]} but in any case, the detonation resulted in a mass of copper being projected toward the car at a speed of nearly two kilometers per second, effectively penetrating the armoured Mercedes. Herrhausen's legs were severed and he bled to death.

No one has ever been charged with the murder. For a long time, the German federal prosecutor office listed Andrea Klump and Christoph Seidler of the Red Army Faction as the only suspects. The Federal Criminal Police Office (Germany) presented a chief witness Siegfried Nonne who later retracted his statements in which he claimed to have sheltered four terrorists in his home. His half-brother Hugo Föller (died 23 January 1992) furthermore declared that no other persons had been at the flat at the time. German Television on 1. July 1992 broadcast Nonne's explanations how he was coached and threatened by the Verfassungsschutz, the German internal intelligence agency, to become the main witness. In 2004 the federal prosecutor dropped the charges against the Red Army Faction; the investigation was to continue without naming a suspect.

The award-winning German documentary movie of 2001 Black Box Germany retells the lives and deaths of Alfred Herrhausen and Wolfgang Grams, a radical activist (who was a major suspect in the attack on Herrhausen). ^[1]

Bun venit în E.U.S.S.R. :)

2010-05-14T13:58:00.001+03:00

Dezbaterile eurofrățești (sau eurotovărășești) continuă with a vengeance, domnul Barroso anunță că organele Uniunii, ”dotate” cu multe noi atribuții prin efectul Tratatului de la Lisabona (cum ar fi Procuratură Europeană, Curtea Europeană a Justiție ș.a.), urmează să verifice pentru legalitate/conformitate bugetele tuturor statelor memebre înainte ca parlamentele naționale să le voteze. Mai mult, pentru statele care nu vor dispune măsuri draconice de reducere a cheltuielilor bugetare se vor aplica sancțiuni drastice! Desigur aceste practici nu vor fi, cel mai probabil, aplicate împotriva Germaniei căci a. Germania are propria legea care prevede o reducere a deficitului bugetar la 0.36% până în 2016, precum și b. Curtea Constituțională a Germaniei, pronunțându-se asupra conformității Tratatului de la Lisabona cu Constituția R.F.G. a statuat că poporul german, prin organele sale elective, este stăpânul tratatelor și nicidecum tratatele stăpânul poporului german. Drept urmare, se pare, francezii vor prelua partea de S-SV a Uniunii Europene, iar nemții restul. Fun!

Merită menționat că, în ale sale tinereți, pe lângă droguri, studente fine și alcool, domnul Jose Barroso, era mare iubitor al învățăturilor Maoiste.

Același respectabil Președinte al Comisiei Europene ne explică, defapt, ce este Uniunea Europeană (nota bene, ardelean fiind tind să nu înțeleg, într-un sens, ca să zic așa pozitiv, partea asta cu imperiile, atunci când în capitala stabilimentului se vorbește altă limbă și viețuiesc alte nații decât a ta).

Mai multe de la bunul nostru prieten Ambrose Evans Pritchard, cu mențiunea că domnul Pritchard nu mai are mult și instigă la violență :)

Ambrose Evans-Pritchard

Ambrose Evans-Pritchard has covered world politics and economics for 25 years, based in Europe, the US, and Latin America. He joined the Telegraph in 1991, serving as Washington correspondent and later Europe correspondent in Brussels. He is now International Business Editor in London.

Europe's fiscal Fascism brings British withdrawal ever closer

Just when you thought the EU could not go any further down the road towards authoritarian excess, it gets worse.

The European Commission is calling for EU powers to vet budgets of the 27 member states before the draft laws have been presented to the House of Commons, the Tweede Kamer, the Folketing, the Bundestag, the Assemblee nationale, or other national parliaments. It applies to Britain even though we are not in EMU.

Fonctionnaires and EU finance ministers will pass judgement on the British (or Dutch, or Danish, or French) budgets before the elected bodies of these ancient and sovereign nations have seen the proposals. Did we not we not fight the English Civil War and kill a king over such a prerogative?

Yet again we are discovering the trick played on our democracies by Europe’s insiders when they charged ahead with EMU, brushing aside warnings by their own staff economists that monetary union was unworkable without fiscal union. Jacques Delors knew perfectly well that this would lead inevitably to a crisis, but it would be the “beneficial crisis” that would force sovereign parliaments to submit to demands that they would never otherwise accept.

This is now playing out before our eyes. Club Med governments have built up €7 trillion sovereign debt under the cover of monetary union, which shut down the warning signals for borrowers and creditors alike. We are now near – or beyond – the point of no return. Eurozone states must go along with this cynical entrapment, or risk economic catastrophe. The conspirators have succeeded. The €750bn shock and awe package agreed over the weekend clearly alters the character of the European Project, crossing the line towards an EU debt union and an EU Treasury. How long will it be now before the EU acquires direct tax-raising powers?
As French president Nicolas Sarkozy said: “We have a veritable economic government”. I hope the excellent and proud French people realize what this means before it is too late, as it is for the Greek, Irish, Portuguese, and Spanish peoples. They are being forced by the logic of the economic machine to squeeze fiscal policy at a time when they are either recession or trapped in a deeper perma-slump without offsetting stimulus. A Deutsche Bank note to clients said these countries have given up all three instruments of economic control: fiscal, monetary, and exchange. They are powerless. We are under an “EU protectorate”, said Spain’s opposition leader Mariano Rajoy last week, though it was empty, useless rhetoric since he does not draw any of the necessary conclusions from this intolerable state of affairs.

In Brussels, Mr Barroso wants EU powers to monitor current account deficits and credit growth – under pain of sanctions – in order to stop booms running out of control. “We must get to the root of the problems,” he said.

Notice how one-sided this is. The entire adjustment burden falls on the people of the Club Med states – including his own nation, Portugal – though they are already trapped in debt-deflation. There is no recognition that the EMU system itself is fundamentally dysfunctional because the euro was painted on a cultural canopy that cannot possibly be deemed an “optimal currency area”, nor that these countries have been grossly violated by the entirely predictable – and predicted – perversions of EMU.

There is no hint that intrusive EU surveillance powers should be used to compel Germany to increase spending and tolerate higher inflation so that the EU’s North-South divide can be bridged by the both camps meeting each other half way. All responses are tilted in one direction: deflation, fiscal austerity. This is the Gold Bloc fallacy of Continental Europe from 1931 to 1936, the policy that led to Bruning’s destruction of Weimar, Laval’s near destruction of the Third Republic in France with his deflation decrees. It was a precursor to Laval’s fateful role as the Nazi enforcer of Vichy. He was later executed by firing squad, vomitting from a botched suicide with cynanide.

The reactionary character of the EU system is astonishing to behold. Mr Barroso – a Maoist student protester on the revolutionary barricades, turned Thatcherite, turned … what exactly – a Salazar, a son insu? – is becoming a serious danger to civil society and the survival of European democracy. Señor Barroso, a decent man, needs to step back and ask himself what on earth is going to be achieved by imposing a deflation death spiral on a large swathe of Europe.

Nor is there any recognition at all that the European Central Bank was itself partly responsible for the crisis that has now engulfed the South. We all forget that the ECB ran a persistently loose monetary policy during the bubble – Greenspan Lite, let us call it – and an overly tight policy after the bubble burst. A double whammy for the GIPS.
It missed its own inflation target every year, and by the end it was tolerating an 11pc growth rate in the M3 money supply (against a target of 4.5pc, but by then it had abandoned its Bundesbank tradition of monetarism). This was pouring petrol on the property fires of Ireland and Spain.

The ECB has since let M3 contract, doing its own part to ensure a replay of 1931, at least until Europe’s politicians read the riot act on Friday and forced it to buy Greek, Portuguse, Irish, and Spanish bonds, albeit sterilized and injecting no net stimulus into the euroland system. This resassertion of political primacy is entirely appropriate. The idea that central banks should not be accountable to democracy is monstrous and untenable. Besides, they had their chance.

They showed themselves unfit for independence. Their doctrines were found to be pseudo-science.
Why did the ECB pursue policies that were so destructive for the GIPS? Because it was helping to nurse Germany through its long post-reunification slump in Phase I, and then bowed to Germany’s phobia of non-existent inflation in Phase II from 2008 onwards. ECB policy was twisted from the start to help one (mentally unhinged?) country. Let us at least be honest about this.

I do not envy David Cameron and George Osborne as they navigate these lethal waters. As Bruno Waterfield reports from Brussels, they will face their first clash next week when the new Chancellor is presented with the Barroso proposals, that is to say proposals for a reversal of the English Civil War and the re-establishment of Stuart monarchical absolutism.

The truth is that no British government can ever put Europe on the back-burner and hope it goes away. It hits you in the face, again, and again, and again. This is why so many British ministers end up feeling a visceral hatred for the project.

In my view, the EU elites overstepped the line by ignoring the rejection of the European Constitution by French and Dutch voters, then pushing it through under the guise of the Lisbon Treaty without a popular vote, except in Ireland, and when Ireland voted ‘No’, to ignore that too. The enterprise has become illegitimate – iis starting to exhibit the reflexes of tyranny.

The moment of definition is fast arriving from Britain. The measures now being demanded to save monetary union cannot and will not be accepted by this Government, Nick Clegg not withstanding. The most eurosceptic people I have ever met are those who have actually worked for the European Commission, though it takes a while – and liberation from Brussels – for these views to ferment.

The outcome – une véritable gouvernement économique – will put Britain and the eurozone on such separate courses that it will amount to separation in all but name. The sooner we get the nastiness of divorce behind us, the better.

Învățături obligatorii :)

2010-05-13T13:02:00.001+03:00

Având în vedere noua situație din Uniunea Europeană (Europäische Union), următoarele sunt studii obligatorii pentru orice cetățean comunitar :)

More here:

EU imposes wage cuts on Spanish 'Protectorate', calls for budget primacy over sovereign parliaments

Ideea e că vine în mai multe versiuni :)

Un alt studiu obligatoriu, pentru cetățenii din este (Lebensraum), este și:

Ze germans nu prea ar fi deacord cu pachetul domnului Sarkozy.

2010-05-12T01:45:00.001+03:00

Surpize, surprize!

ECB risks its reputation and a German backlash over mass bond purchases

The European Central Bank risks irreparable damage to its reputation by agreeing to the mass purchases of southern European bonds in defiance of the German Bundesbank and apparently under orders from EU leaders.

By Ambrose Evans-Pritchard
Published: 5:30AM BST 11 May 2010

Comments 85 | Comment on this article

ECB risks German backlash over bond purchases Photo: Bloomberg

Jean-Claude Trichet, the ECB's president, denied there had been any political interference. "We are fiercely and totally independent," he said.

It is clear, however, that the two German members of the ECB's council voted against the move, a revelation that may cause a catastrophic political backlash in Germany.

Axel Weber, ultra-hawkish head of the Bundesbank, told Boersen-Zeitung that the emergency move over the weekend had been a mistake. "The purchase of government bonds poses significant stability risks and that's why I'm critical of this part of the ECB's council's decision, even in this extraordinary situation," he said. The rebuke is devastating. The ECB draws it authority from the legacy and aura of the Bundesbank.

The European Commission made matters worse by announcing the decision in the small hours of Monday morning before the ECB had spoken, fuelling suspicions that monetary policy is being dictated by the political authorities. French President Nicolas Sarkozy further enraged Berlin by claiming that 95pc of the $1 trillion "shock and awe" rescue package was based on French proposals.

"Germans are watching this in horror," said Hans Redecker, currency chief at BNP Paribas. "If this ends up in full-blown quantitative easing, people are going to be up in arms."

As recently as last Thursday Mr Trichet said the governing council had not even discussed buying bonds. Julian Callow, of Barclays Capital, described the volte-face as incredible. "The ECB has ripped up its exit strategy. They have always prided themselves on transparency and consistency, and now they have done this abrupt U-turn."

The ECB said it was intervening in "those market segments that are dysfunctional", almost certainly buying Greek, Portuguese, Irish and Spanish bonds. It will sterilise purchases through other means so that the action will not add net stimulus or undermine monetary policy, at least for now.

Spreads on 10-year Greek debt fell 467 basis points to 7.75pc in euphoric trading. Crucially, spreads fell 163 points to 4.62pc in Portugal and 51 points to 3.92pc in Spain.

Marco Annunziata, chief economist at UniCredit, said the ECB alone is powering the market, raising concerns that any rally will be short-lived. "The spread tightening has so far been driven mostly by ECB purchases and some short-covering, with much less buying interest from real money accounts," he said.

Mr Redeker said China and other emerging powers have lost confidence in EU management and stopped buying Club Med bonds, leaving the euro vulnerable to further sell-offs. The bank is predicting parity against the dollar by early 2011, but the immediate panic is over. "The ECB has done what it had to do: if spreads had continued to widen after what happened on Friday we would have faced a death spiral," he said.

Marek Belka, head of the IMF's European operations, said the show of financial power buys time but cannot solve EMU's deeper structural crisis. "It has a potential of calming the markets for a moment. I obviously don't treat it as a long-term solution. This is morphine that stabilises the patient, and the real medication and the real treatment has yet to come," he said.

Fresh EU data shows that total debt is 224pc of GDP in Greece, 272pc in Spain, 309pc in Ireland, and 331pc in Portugal, each with a heavy reliance on external finance that can dry up at any moment. They are all being forced to impose austerity measures, risking a slide into deeper slump and a potential debt-deflation trap.

Details of the rescue plan are becoming clearer. The EU has invoked the "exceptional circumstances" clause of Article 122 of the Lisbon Treaty to beef up the EU's balance of payments fund from €50bn to €110bn. The money can be used to bail-out countries within the eurozone for the first time. This is a "Euro Bond" by any other name, evoking the German nightmare of an EU debt union.

The eurozone will create a Special Purpose Vehicle able to marshal a further €440bn. This is to be a outside the EU institutions on German insistence in order to circumvent the EU's "no bail-out" law. The hope is to head off trouble at Germany's constitutional court, though it is certain to be challenged anyway.

The IMF will match this with another €220bn or so, taking the whole package to roughly €750bn. Ulrich Leuchtmann, currency chief at Commerzbank, said it is far from clear whether EU states can cover their pledge, since most have their own debt problems. "Not even the eurozone as a whole has sufficient finds to provide for member states in trouble. The volume of aid is likely to be much smaller than the official figures suggest," he said.

The ECB resisted the purchase of state bonds after the Lehman crisis, arguing such action would amount to a subsidy for the most indebted states. But it also made no secret of its disdain for quantitative easing by the Bank of England and the US Federal Reserve, viewing this as the start of a slipperly slope towards "monetisation" of deficits.

ECB board member Lorenzo Bini Smaghi went so far as to deride QE an inflation policy, saying: "It is not what people in Europe want." The sudden change in policy will come as a shock to those who see the ECB as last bastion of orthodoxy in a world of heretics.

Irlandezii sunt tulburați

2010-05-12T01:40:00.001+03:00

Un grup de protestatari a luat cu asalt Parlamentul Irlandei aserea:

More here.

Discuții eurofrațești între francezi și britanici

2010-05-11T22:18:00.001+03:00

Spiritul unei Europe Unite, a popoarelor, începe să-și facă simțită prezența. Cum altfel, frații la greu se ajută.

“The English are very certainly going to be targeted given the political difficulties they have. Help yourself and heaven will help you. If you don’t want to show solidarity to the eurozone, then let’s see what happens to the United Kingdom,” he told Europe 1 radio. Mr Jouyet, European affairs minister from 2007-2008, went on: “there is not a two speed Europe but a three speed Europe. You have Europe of the euro, Europe of the countries that understand the euro…and you have the English”.

More fun aici: Telegraph.co.uk

Transmisiune live de la prăbușirea DOW JONES cu 1000 de puncte

2010-05-11T19:10:00.001+03:00

Fun!

Ze Germans ne dau și alte vești

2010-05-11T18:58:00.001+03:00

Is It Already Too Late to Save Greece?

Photo Gallery: 5 Photos

The International Monetary Fund and the European Union are coming to Greece's aid with a financial commitment worth billions. But is it already too late to rescue the cash-strapped country? By SPIEGEL staff.

Sursa: Spiegel

Complicit in Corruption

How German Companies Bribed Their Way to Greek Deals

By Jörg Schmitt

Photo Gallery: 4 Photos

dpa

Greece's rampant corruption is one of the reasons why the country's economy is in such a mess. German companies have taken advantage of the system for years in order to secure lucrative deals.

Sursa: Spiegel

Ze Germans prezinta scenarii interesante

2010-05-11T18:42:00.003+03:00

Courtesy of Google Translate. Sursa oficiala aici.

“The EU policy as a whole is madness for a currency union”

2010-05-10T16:02:00.001+03:00

Vorbind despre cel de-al 2-lea bailout :) “All I know is the second bottle Jack Daniels never thrills as much as the first bottle.” Domnul Pritchard cu o viziune interesanta mai jos.

"Sursa: Telegraph.co.uk

Europe prepares nuclear response to save monetary union

Are Europe's leaders grasping the nettle at last? Faced with the imminent disintegration of monetary union, they appear poised to create the beginnings of an EU debt union and authorize the European Central Bank to step in immediately to stabilize the eurozone bond markets.

By Ambrose Evans-Pritchard
Published: 7:54PM BST 09 May 2010

Comments 127 | Comment on this article

Masked protestersstand outside the Greek Parliament in Athens on Sunday

"It is an absolute general mobilization: we have decided to give the eurozone a veritable economic government," said French president Nicolas Sarkozy, once again basking as Europe's action man. "Today we have an attack on the whole of the eurozone. This is a systemic crisis: the response must be systemic. When the markets open on Monday morning we will be ready to defend the euro."

Great caution is in order. German Chancellor Angela Merkel has so far said little. The descriptions of the deal agreed by EU leaders in the early hours of Saturday are coming from the French bloc and EU bureaucrats. How many times during the Greek saga of the last four months have we heard claims from Brussels that turned out to be a distortion of what Germany had actually agreed, causing each relief rally to falter within days? They had better get it right this time.

But if the early reports are near true, the accord profoundly alters the character of the European Union. The walls of fiscal and economic sovereignty are being breached. The creation of an EU rescue mechanism with powers to issue bonds with Europe's AAA rating to help eurozone states in trouble -- apparently €60bn, with a separate facility that may be able to lever up to €500bn -- is to go far beyond the Lisbon Treaty. This new agency is an EU Treasury in all but name, managing an EU fiscal union where liabilities become shared. A European state is being created before our eyes.

No EMU country will be allowed to default, whatever the moral hazard. Mrs Merkel seems to have bowed to extreme pressure as contagion spread to Portugal, Ireland, and -- the two clinchers -- Spain and Italy. "We have a serious situation, not just in one country but in several," she said.

The euro's founding fathers have for now won their strategic bet that monetary union would one day force EU states to create the machinery needed to make it work, or put another way that Germany would go along rather than squander its half-century investment in Europe's power-war order.

Whether the German nation will acquiesce for long is another matter. Popular fury over the Greek rescue has already cost Mrs Merkel control over North Rhine-Westphalia and with it the Bundesrat, dooming her reform agenda. The result was a rout.Events are getting out of hand, and not just on the streets of Athens.

For now, the world has avoided a financial cataclysm that would have been as serious and far-reaching as the collapse of Lehman Brothers, AIG, Fannie and Freddie in September 2008, and perhaps worse given the already depleted capital ratios of banks and the growing aversion to sovereign debt

Bond risk on European banks as measured by the iTraxx financial index reached even higher levels late last week than in the worst moments of the Lehman crisis. The safe-haven flight into two-year German Schatz was flashing the most extreme stress warnings since the instruments where created forty years ago."We're seeing herd behavior in the markets that are really wolfpack behavior," said Anders Borg, Sweden's Finance Minister.

Credit specialists in Frankfurt, London, and New York feared a blow-up by Thursday afternoon, when ECB president Jean-Claude Trichet said the bank's council had not even discussed the `nuclear option' of buying Club Med bonds. The ECB seemed to be on another planet.

It was the fall-out from that press conference -- at a moment when markets were losing all confidence in EU leadership -- that had much to do with the DOW's 1000 point drop in New York hours later. This is not to blame Mr Trichet. He did not have a mandate to go further at that stage. The Bundesbank had blocked him, knowing full-well that ECB purchases of bonds is the end of monetary discipline and the start of a Primrose Path to Hell. As they say in Frankfurt, a central bank should be like pudding: "the more you beat it, the harder it gets".

It is pointless to fault either camp is this clash of Latin and Teutonic mores. The euro was never an "optimal currency area", which is to say it was never an "optimal legal and cultural area". It was a late 20th Century version of the same Hegelian reflex of imposing ideas from above -- making facts fit the theory -- that has so cursed Europe. Schopenhauer said Hegel had "completely disorganized and ruined the minds of a whole generation". Little did he know how long the spell would last.

But I digress. There is a difference between quantitative easing by the US Federal Reserve and the Bank of England for liquidity purposes, and use of this policy to soak up the debt of governments dependent on external finance to cover structural deficits. The lines are of course blurred. One purpose can leak into the other.

But whatever the objections of the Bundesbank, it seems that Europe's elected leaders pulled rank this weekend -- and high time too says the French Left. The reaction in Germany already been fierce. "The ECB is going crank up the printing presses," said Anton Börner, head of Germany's export federation. "In five to ten yeas we will have a weak currency, with rising inflation and higher rates of inflation that will act as a break on growth."

I don't agree with Mr Börner. The M3 money supply is contracting in the eurozone, pointing to the risk of a Japan-style slide into deflationary perma-slump, although the panic response to that down the road may well be to call in the printers. But there is no doubt that Mr Börner represents German opinion.

The EU is invoking the "exceptional circumstances" clause of Article 122 of the Lisbon Treaty, arguing that the euro is subject to an "organized worldwide attack". This is a legal minefield. A group of professors has already filed a case at Germany's Constitutional Court, claiming that the Greek bail-out is illegal and that the EMU is degenerating into a zone of monetary disorder.

The judges have denied an immediate injunction on aid to Greece, saying that it would to be too "dangerous" to take such a step on limited facts, but it has not yet decided whether to hear the case. The battle has escalated in any case. The new EU rescue mechanism is to be permanent and no longer just bilateral help, if Mr Sarkozy is right. The professors have been given an open goal. One almost suspects that the Kanzleramt in Berlin is so weary of this dispute that it has given up worrying about lawsuits. If the judges block an EU debt union, be it on their heads.

Nor is this rescue fund any more than chemotherapy for the cancer eating away at the foundations of monetary union. It is not a cure. The rot set it when the South joined EMU before it was ready to cope with ultra-low interest rates or match German wage-bargaining. The ECB made matters worse by gunning M3 at an 11pc rate during the bubble. Club Med lurched from credit boom to bust. It is now trapped in debt deflation at an over-valued exchange rate, like Argentina with its dollar peg in 2001 until air force helicopters rescued President De La Rua from the roof of the Rosada.

The answer to this -- if the objective is to save EMU -- is for Germany to boost its growth and tolerate higher `relative' inflation. This would allow the South to close the gap without tipping into a 1930s Fisherite death spiral. Yet Europe will have none of it. The weekend deal demands yet more belt-tightening from the South. Portugal is to shelve its public works projects. Spain has pledged further cuts. As for Germany, it is preparing fiscal tightening to comply with the new balanced budget amendment in its Grundgesetz.

While each component makes sense in its own narrow terms, the EU policy as a whole is madness for a currency union. Stephen Lewis from Monument Securities says Europe's leaders have forgotten the lesson of the "Gold Bloc" in the second phase of the Great Depression, when a reactionary and over-proud Continent ground itself into slump by clinging to deflationary totemism long after the circumstances had rendered this policy suicidal. We all know how it ended.

Dezintegrarea UE continua …

2010-05-09T22:40:00.001+03:00

La Atena lucrurile devin interesante

La fel in Thesalonik

Tot in Thesalonik

Cum în Grecia milițienii se plimbă cu motocicletele, probabil pe modelul iranian, în U.E. se petrec și alte lucruri interesante:

1. Ministrul de finanțe german e dus de urgență la spital.

2. Frau Merkel pierde alegerile parțiale.

3. Berlusconi și Sarkozi anunță un fond de urgență, englezii spun că ei nu au nici un euro de dat, nemții se retrag de la discuții.

Începutul sfârșitului pentru moneda unică europeană

2010-05-02T16:12:00.001+03:00

Grecii nu par să fie impresionați de pachetul de austeritate și relansare pus la punct de Uniunea Europeană și FMI. În realitatea aceste măsuri sunt imposibil de aplicat, reținându-se cum Grecia va reduce deficitul bugetar cu 30 de miliarde de euro in 2 ani (!), reduce pensiile, concedia sute de mii de bugetari, crește accizele cu 10% și TVA-ul la 23%.

Sursa: Wall Street Journal

ATHENS—Greece reached a historic deal with other euro-zone countries and the International Monetary Fund for a huge bailout, as the country's prime minister on Sunday exhorted his nation to bear the harsh sacrifices needed to mend broken public finances and vowed that his government won't "allow the country to become bankrupt."

"We have no other choices and no time, so accessing the bailout is inevitable," Prime Minister George Papandreou said in a televised speech at an extraordinary cabinet meeting.

Associated Press

Greek Prime Minister George Papandreou arrived at the cabinet meeting in the Greek Parliament in Athens on Sunday.

The deal comes as Greece detailed even worse projections for its battered public finances. The country now expects it will take until 2014 to get its government deficit under the European Union's limit of 3% of gross domestic product. It had previously said that could be done by 2012. The deficit was 13.6% of GDP last year.

The EU has prepared a package of direct loans from euro-zone countries—the largest share will come from Germany—and the IMF will also lend under its programs for rescuing troubled countries. The deal is expected to total more than €100 billion ($133.14 billion) over three years, though only the EU has set out its figure—€30 billion, for the first year.

Euro-zone finance ministers are meeting in Brussels Sunday to discuss the aid package and are expected to announce new details. The aid deal has been a political struggle in Europe. A bailout is distinctly against the spirit of the euro zone, which was designed to be a common currency union with purely national fiscal management. The bloc set rules to enforce spending discipline but was unable to make them stick.

Greece's profligacy and the reaction of the capital markets that financed its deficit spending forced the EU's hand. The rapid push to ink a bailout deal comes after a turbulent week in the markets that included a downgrade of Greece's debt—all but forcing Greece to move fast on a bailout and swallow the deep fiscal cuts that will come with it.

Atop European leaders' list of worries is the effect of Greece's crisis on other fiscally precarious EU countries. Last week, investors shunned the debt of Portugal and Spain, in a dangerous sign that the credit spigot could tighten for others with debt and deficit problems—and potentially vastly raise the bailout tab for Europe's healthier nations. Downgrades of the Iberian countries' credit ratings heightened those concerns.

German Chancellor Angela Merkel said the harsh terms of the bailout for Greece would deter other euro-zone countries from letting their budget deficits spin out of control. Other countries with fast-rising debts, such as Spain, Portugal and Ireland, "see that Greece's path, with the IMF's strict terms, is not easy, so they will do everything to avoid that for themselves," Ms. Merkel told Germany's mass-circulation tabloid Bild am Sonntag.

Opinion polls in recent weeks have shown a solid majority of Germans oppose aid for Greece, which is seen as riddled with government waste and corruption. Bild has led resistance to the bailout with weeks of front-page headlines denouncing the cost to German taxpayers of aid for Greece. The chancellor addressed such concern in the interview by saying that if the IMF-led austerity program for Greece succeeds, the package of rescue loans will make a profit for German taxpayers.

Mr. Papandreou said the country has agreed to fresh deficit-cutting measures, which were pushed for by the IMF. They include additional cuts to public-sector wages. He said Greek parliamentarians should set an example and forgo their "13th month" and "14th month" bonuses—many Greek public servants get paid 14 months' salary in a year. Mr. Papandreou said there wouldn't be a forced cutting of private-sector wages.

Last year, Greece's debt topped 115% of GDP—and it is rising. The country's debt is now projected to peak at 140% of GDP in 2014. Greece needs massive cuts in public spending and increases to government revenue to get control of the debt load.

Greece's finance minister, George Papaconstantinou, said the government will freeze public-sector wages, raise sin taxes, increase its value-added tax, impose a new levy on businesses, cut pension payments and raise retirement ages for some public-sector workers. The measures are similar to proposals announced earlier this year, but more drastic.

AFP/Getty Images

Greek Prime Minister George Papandreou

More on Greece

Word that the long-awaited bailout may finally become reality trickled out on Friday and helped prop up the euro, which rose against the dollar. Greece is desperate for money to pay back a chunk of its giant debt that comes due May 19. Its debt load and its huge budget gap have made capital markets reluctant to lend.

But the new measures needed to secure the bailout are likely to fuel a backlash in Greece, which has for months been hit with strikes and protests by workers who feel they are bearing the brunt of the government's deficit-slimming campaign.

Economists say new taxes and spending cuts will deepen and prolong Greece's recession. That risk was highlighted Friday when Moody's cut the credit ratings of nine Greek banks. "The acute economic strain facing Greece is materially impacting the banking sector's financial condition," the ratings company said.

Although fiscal cuts will help the country improve its balance sheet, "they may come at a cost of depressing economic growth over the short to medium term," which would spur unemployment and saddle the banks with more bad loans, Moody's said.

The Greek government is bracing for a wave of protests as details of the austerity package now signal years of higher taxes and cuts in jobs, wages, welfare and pensions amounting to about 10% of the nation's economic output over the next two years.

In a early sign of unrest, tens of thousands of workers took to the streets Saturday in a larger-than-usual May Day rally, which was later followed by sporadic violence between police and anarchist youth. Another nationwide strike, also sure to feature mass demonstrations, has been set for next Wednesday.

"The fate of the country now fully depends on the acceptance of these tough measures by the people," one cabinet minister said Friday. "You just can't predict how long will it take the public to accept it. Athens has seen violence for smaller issues. There is a lot of anger out there."

Among those who are angry is a generation that lived through Nazi occupation, civil war and a military dictatorship. Kaliopi Margomenou, a 71-year-old former school teacher, is mobilizing her church group to demonstrate outside parliament.

"This country has faced many difficulties, but now for the first time ever I don't feel proud to be Greek," she said. "I am humiliated because we always thought the IMF was for incapable, corrupt countries. That's what we are, incapable and corrupt, at least those who governed us in recent years."

For many Greeks, the news couldn't be worse. "The measures will set of a volcanic eruption in terms of public reaction," said Spyros Papaspyros, president of the ADEDY public-sector civil servants union, which will participate in Wednesday's nationwide walkout. Our income is being further cut, there will be thousands of layoffs and cost of living will increase through the new taxes. Our standard of living will go back 20 years to say the least," Mr. Papaspyros said.

A spokesman for Greek Labor union GSEE said that the measures announced Sunday represent "harshest attack on the labor movement in the country's modern history."

"Banks are being helped but workers are sentenced to misery," said Stathis Anestis. "We will fight back with everything we have starting with the strike on Wednesday."

Greeks still in the workforce face the stark prospect of either being forced out of their jobs or suffering pay cuts.

"Lots of people didn't think these measures would be as harsh--but after hearing late yesterday what is being slated--a lot of them lost their sleep and are now in shock," Marios, a 35-year-old bank employee who asked that his last name not be used, said on Friday. "How is any of this my fault and why should my bonus salaries be cut? I am seriously thinking of going overseas."

Another banker, 59-year-old George Alexiou, is hurrying to retire a year early so as to qualify for his pension after 35 years of employment. He said he is worried that with tough pension reforms coming, that minimum threshold may be raised to 40 years.

"I intended to keep working until the end of the year," said Mr. Alexiou, "but I am afraid new laws will mean lower benefits for me so I am rushing out the door."

This copy is for your personal, non-commercial use only. Distribution and use of this material are governed by our Subscriber Agreement and by copyright law.

Suntem pe drumul cel bun …

2010-04-26T19:48:00.001+03:00

Un reportaj excepțional al PRO TV.

Romania, te iubesc: Viata traita pe sapte carari!

StirileProTV.ro

Disparitia monedei EURO…

2010-04-24T00:42:00.001+03:00

În urmă cu doi ani Forbes publica un articol foarte interesant, ”The Demise of the Euro”. Articolul incepea profetic: ”It is only a matter of time, probably less than three years, until the euro experiment meets its end.”.

Problema monedei unice este una extrem de simplă, spaniolii, grecii și italienii nu sunt nemți! Beneficiind de dobânzi scăzute, posibilități neimaginate de finanțare, țările sudice și-au umflat artificial economia și nivelul de trai, devenind extrem de îndatorate. Azi nu mai pot pltătii datoriile, există astfel 2 soluții:

1. rămân membre EURO dar reduc cheltuielile în mod draconic, reduc pensii, reduc salarii, în esență aduc nivelul de trai la un prag sustenabil în mod real, nu prin cheltuială pe datorie.

2. părăsesc EURO și își devalorizează noua monedă

Punctul 1 este încercat deja în Irlanda și Lituania, în Grecia s-a sondat cu lupte de stradă și greve. Urmează la rând Spania, Portugalia și Italia.

Drept urmare, este logic să anticipăm că moneda unică va fi desființată.

Back in time …

2010-04-18T01:57:00.001+03:00

The Daily Show With Jon Stewart

Mon - Thurs 11p / 10c

Headlines - This is Wire Tap

www.thedailyshow.com

Daily Show Full Episodes

Political Humor

Tea Party

Eddie Izzard …

2010-04-04T23:31:00.001+03:00

Unul dintre cei mai importanti stand ups din timpurile noastre.

Legea 58/1968

2010-03-07T19:13:00.001+02:00

Avea ca obiect organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Ca o paralela, la 4 decenii distanță, lucrurile sunt relativ similare.

Art. 6. - În activitatea de judecată, judecătorii şi asesorii populari sînt independenţi şi se supun numai legii.

Art. 13. - Fiecare instanţă se încadrează cu numărul necesar de judecători şi este condusă de un preşedinte, care exercită şi atribuţii de administraţie.

Art. 19. - Mijloacele materiale necesare pentru buna funcţionare a judecătoriilor şi tribunalelor judeţene sînt asigurate din bugetul Ministerului Justiţiei. Pentru tribunalele militare, aceste mijloace se asigură de Ministerul Forţelor Armate.
La Tribunalul Suprem, mijloacele materiale pentru buna funcţionare a instanţei sînt asigurate din bugetul acestui tribunal. (Tribunalul Suprem – avea buget propriu).

Art. 77. - Salarizarea judecătorilor se stabileşte prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. (astăzi este stabilită prin O.U.G. dat de către Guvern – puterea executivă)

Salarizarea precum şi orice alte drepturi cuvenite personalului de la tribunalele militare se stabilesc potrivit dispoziţiilor legale care reglementează astfel de drepturi pentru personalul din Ministerul Forţelor Armate şi se asigură de către acest minister.

Procesul elitelor politice

2010-03-07T18:19:00.001+02:00

Artizanii Unirii, cei care au infaptuit practic romania moderna, au fost exterminati in inchisorile comuniste. Paradoxal, la vremuri noi aceleasi tehnici, atunci Academia Romana a fost transformata in Academia R.P.R., fiind exclusi peste 90 de savanti, scriitori, compozitori, printre acestia Enescu, Gala Galaction, Sextil Puscariu, Gh. Bratianu, Mihail Sadoveanu, Emil Ravocita s.a. Astazi schimbam denumirile institutiilor pentru a schimba conducerea, in functie de culoarea politica.

Țeapa americană, noile radare ale Poliției Române

2010-03-01T02:16:00.001+02:00

Radarele actuale folosite de Poliția Română sunt produse de MPH Industries din SUA. Cum aceste aparate erau inutile când conducătorul auto folosea un detector de calitate polițiștii au început să folosească o ”nouă mișcare”. Pornirea aparatului când te apropiai de el și măsurarea vitezei în timp ce aparatul își făcea autotestarea.

În normele metrologice privind cinemometrele se reținea clar, nu pot constitui probe valide măsurile realizate când aparatul își face autotestarea. Instanțele nu pre au înțeles cum e cu autotestarea, drept urmare amenzile au fost aplicate și așa au rămas.

Noile radare, BEE III, achiziționate de Poliția Română au un nou ”future” intitulat ”POP MODE”. Adică radarul pornește pentru numai 0.067 secunde și emite, măsurând viteza foarte rapid, făcând astfel detectorul inutil. Aici apare și țeapa americană. În manualul acestui aparat radar se arată:

“A note of caution: Information derived during the POP burst is non-evidential… Citations should not be issued based solely on information derived from the POP burst.”

Mai exact, măsurătorile efectuate în mod POP sunt ”non-evidential” (nu constituie probe valide), asta pentru că nici un aparat nu poate opera INSTANT, la pornire, fară a ajunge la temperatura normală de operare. Probabil Poliția Română va folosi cu mult succes acest POP mode și va nenorocii pe șoferi chiar și atunci când aceștia nu circulă cu viteză.

Welcome to the EUSSR

2010-03-01T00:06:00.001+02:00

Tribunalele Poporului si reeducarea

2010-02-27T23:26:00.001+02:00

In imagini Petre Tutea, cu putin timp inainte de a muri (cel despre care spunea Seful Penitenciarului Aiud ca a iesit din inchisoare “dolofan” (Memorialul Durerii – Partea I, II). Cel care conducea atunci Penitenciarul Aiud e viu si azi si traieste bine mersi in Aiud).

In “Zarca Aiudului” functioneaza azi, pe langa Penitenciarul Aiud si Judecatoria Aiud. Dealul in care sunt ingropate mari personalitati romanesti sta sa cada, plin de buruieni…

Aceeasi este situatia si la Sighet, in cimitirul “saracilor”, unde in morminte comune au fost aruncate trupurile lui Iuliu Maniu si ale lui Bratianu.

Merita precizat ca indivizi precum Gen. (Rez.) G. Enoiu traiesc bine mersi si azi in libertate avand pensii grase. Spre a exemplifica, Gen. Plesita, tortionarul lui Paul Goma (chiar istoriseste cum il batea pe Goma), a murit recent intr-un spital al S.R.I.

Metodele de tortura ale reeducari erau:

- bataia individuala, colectiva sau in cerc

- bataia cu coada de matura, vina de bou, piciorul de la prici

- agatarea de greutati (40 de kg) de spatele detinutului

- smulgerea parului

- strivirea degetelor

- obligarea detinutilor sa se bata cap in cap

- obligarea detinutilor sa-si faca necesitatile in gamele in care primeau macarea

- obligarea detinutilor sa urineze in gura altor detinuti

- mancatul in patru labe, direct din gamela fara lingura

- arderea talpilor

- atarnarea detinutului cu capul in close

- obligarea detinutului sa linga closetele

- asezarea de 15-17 trupuri peste detinutul torturat

- bataia cu capul de ciment

- inteparea talpii cu acul

- obligarea detinutului sa stea in picioare toata noaptea cu fata la zid

Tortionarii sunt liberi si azi, nu au fost niciodata anchetati, judecati ori condamnati.

Rolul Statului

2010-02-10T02:04:00.001+02:00

Citesc într-un cotidian local:

Scrisoare deschisa domnului primar Iuliu Ilyes, conducerii

Inspectoratului Scolar si Sindicatului Preuniversitar Satu Mare

Doamne-ajuta!

Dragii nostri,

“Invatamantul este prioritate nationala!”. Asa se spunea in campaniile electorale. Iar Reforma Invatamantului incepe cu inchiderea scolilor. Strabunii nostri aveau scoli si la sate, iar noi nu vom avea nici in cartiere. Am uitat lectia inaintasilor: “Scoala si Biserica sunt stalpii pe care se sprijina trainicia unui neam”, spunea in 1934 C-tin Anghelescu, Ministrul Invatamantului. Scoala ii invata pe copii sa fie buni, intelegatori si mai ales ii invata sa spere. Suntem oameni simpli, dar cunoastem importanta educatiei. Nu vrem sa se inchida scolile! Fiecare sa ramana asa cum este. Mergand la scoli mai indepartate, in doua schimburi si in clase supraaglomerate, copiii vor fi mai obositi, se vor expune la mai multe pericole iar parintii vor fi mai ingrijorati. Nu e destul ca unii parinti si-au pierdut serviciul, sa-si mai piarda si copiii scoala?! Sa dea Dumnezeu ca acolo sus sa se gaseasca minti luminate, care sa nu faca economie la educatie.

Argumente pentru ca scoala noastra sa ramana deschisa sunt multe:

- avem cadre didactice bine pregatite;

- avem doua cladiri moderne, recent modernizate;

- se asigura invatarea copiilor intr-un singur schimb;

- avem o baza materiala buna;

- este singura scoala din apropiere, pentru un cartier cu peste 2500 de familii;

- este singura scoala din municipiu unde se acorda “A doua sansa” celor care au depasit varsta scolara;

- in zona sunt multe familii de rromi, carora li se asigura scolarizarea, pentru ca si ei au dreptul la educatie;

- este un cartier cu familii modeste, dintre care multe nu-si vor putea permita sa-si poarte copiii la scoli mai indepartate si vor ramane sa bata strazile;

- ne mandrim cu scoala noastra si vrem sa ramana aici, pentru copiii nostri.

Sa ne ajute Dumnezeu sa punem pe primul plan interesele copiilor nostri!

Cu respect,

Dan Mariana, presedintele Asociatiei Parintilor

de la Scoala Generala nr. 13 Satu Mare

Există o problemă serioasă atunci când Statul refuză să ofere propriilor cetățeni serviciile esențiale necesare dezvoltării normale a societății.

Lucruri care enervează

2010-02-09T20:51:00.001+02:00

Primesc un mail de la Avocatnet: ”Alertă, reprezentanții MFP vorbesc live despre modificări în materia T.V.A.”. Serios?! Luminații domni de la M.F.P. vorbesc live?! Cine este interesat de domnii de la M.F.P. ori opiniile acestora?! E un eveniment?! Care este acela, anume ca domnii de la M.F.P.:

a. știu sa vorbească live;

b. știu să vorbească articulat;

c. sau încă mai cercetează ce este acela T.V.A.;

Primesc domnii de la Avocatnet sume de bani de la M.F.P. să acționeze ca goarnă oficială a Sinitrului de Finanțe?

Încheierea de sesizare a CEJ a Tribunalului Sibiu (cauza Tatu).

2010-02-02T22:02:00.001+02:00

Am solicitat Tribunalului Sibiu să îmi comunice încheierea de sesizare a CEJ în cauza Tatu.

Dând dovada de foarte mult profesionalism, Biroul de Relații Publice al Tribunalului Sibiu mi-a comunicat-o în format electronic, o găsiți aici.

Trebuie menționat că doamna judecător care a motivat-o, a înțeles sensul deciziilor CEJ menționate în încheiere. D-nii. de la Î.C.C.J., respingând practic toate cererile de trimitere, folosesc aceeași motivare, ECJ nu poate declara norme naționale ca fiind contrare dreptului comunitar, desigur acest argument este o aberație și este înlăturat prin chiar textul art. 267 T.F.U.E. (Curtea de Justiție a Uniunii Europene verifică legalitatea actelor legislative, (virgulă) a actelor Consiliului …”).

Pădurile României – Curva austriecilor.

2010-01-31T21:03:00.001+02:00

Cum, aparent, 400 de ani de ocupație (preponderent în Ardeal) nu au fost suficienți, autoritățile (care au în grijă pădurile) au hotărât că e timpul să fim, din nou, curva poporului austriac (ori a altui popor cât timp acesta marchează banul). Drept urmare am fost așezați frumos în poziția caprei și puși să prestăm.

Munţii chelesc la Obârşia Lotrului, în judeţul Vâlcea. În loc nu creşte nimic. Păduri întregi au fost pur şi simplu rase de pe faţa pământului.

La întoarcere, pe kilometri întregi, din loc în loc pe câte un copac apărea o plăcuţă pe care se preciza că o mare parte din pădure e sub proprietatea Schweighofer, o firmă cu sediul în Viena, Austria.

Articol complet in Evz.ro

Pentru a vă face o idee cât se taie din pădurile României anexez o imagine satelitară (Google Earth). Aceasta este din 2004 și urmărește drumul de la Obârșia Lotrului spre Vidra.

Adevărul despre Revoluția din 1989.

2010-01-31T16:03:00.001+02:00

La 20 de ani după evenimente se poate afirma, cu certitudine, că a existat o implicare semnificativă a serviciilor secrete străine. În egală măsură GRU, cât și alte servicii europene, au fost implicate în evenimente.

După cum indică A.M. Stoenescu (Cronologia evenimentelor din Decembrie 1989) atât Generalul Iulian Vlad (șeful DSS) cât și V.A. Stănculescu au fost direct implicați în subminarea regimului ceaușist, finalmente cei doi producând lovitura militară de stat.

Ce am găsit extraordinar lecturând lucrarea lui Stoenescu este că, în Decembrie 1989, în România au intrat extrem de mulți ”turiști străini”, toți veniți din U.R.S.S. Inițial aceștia au ”vizitat” Iașiul (a se vedea evenimentele din 14.12.1989, implicarea GRU în crearea Frontului Salvării Naționale), ulterior ”turiștii” s-au îndreptat spre Timișoara.

Ce dezleagă oarecum firul evenimentelor de la Timișoara este acțiunea muncitorilor de I.O.T. (fabrică militarizată). Aceștia au fost primii care au ieșit în strada în 19.12.1989, fiind catalizatorul pentru restul muncitorimii din platformele timișene (moment în care ELBA, UGT, ș.a., au spart porțile). Directorul I.O.T. (singurul care a rămas în funcție după 1989) recunoaște conversația avută în acest sens cu V.A. Stănculescu.

Observând restul documentelor privind Revoluția de la Timișoara (genial cernute de A.M. Stoenescu) putem afirma că Gen. Chițac a fost direct implicat în represiune (în seara de 17.12.1989 în fața Catedralei). Precum și observa că 26 dintre morții de la Timișoara sunt și acum ”neidentificați”.

De altfel există filme realizate de filajul securității (păstrate în arhiva S.R.I.) în care sunt surprinși doi tineri care au escaladat clădire CJP (mai ceva că luptătorii din trupele speciale). Aceștia au fost reținuți, susținând că sunt din Botoșani, subsecvent au dispărut din arest iar numele furnizate de aceștia s-a constatat că erau fictive. La fel, martorii relevă că un individ a sărit pe un tanc care se apropia de mulțime, obturându-i luneta cu o cârpă imbibată în ulei. Acțiune tipică pentru ”vânătorii de tancuri”, care poate fi pusă în practică numai de persoane extrem de bine antrenate și care cunosc vehiculul de luptă (tancurile erau de producție sovietică).

La fel de importantă pentru a lămuri cine a tras la Timișoara este și susținerea lui A.M. Stoenescu conform căreia primii care au primit muniție de război au fost lucrătorii miliției, de aici și declarațiile a sute de martori că s-au tras focuri din mașini Aro și Dacia de către indivizi îmbrăcați în civil.

Tot Stoenescu observă un ordin a lui Ceaușescu, acesta cerând să se dea arme activiștilor de partid, subsecvent, susține Stoenescu, acești activiști înfocați au continuat luptat, putându-se considera că de aici a pornit și legenda teroriștilor din 1989.

Recomand tuturor care doresc să își facă o idee clară despre evenimentele din Decembrie 1989, cât și despre vinovăția ori nevinovăția lui V.A. Stănculescu, să achiziționeze cele două volume a lui Stoenescu (Cronologia Evenimentelor din Decembrie 1989 și În sfârșit, adevărul (în dialog cu Gen. V.A. Stănculescu).

P.S.

"In seara de 22 decembrie 1989, Iulian Vlad mi-a spus «Mai copile, ati dat jos un dictator si puneti un comunist», dar nu a precizat despre cine este vorba. Astazi, in fata procurorilor, a precizat ca este vorba despre Ion Iliescu", a afirmat Maries, intr-o declaratie de presa.
In opinia sa, audierea generalului Iulian Vlad reprezinta un pas important al cercetarilor in dosarul Revolutiei Romane.
"Indiferent ceea ce se spune despre Iulian Vlad, faptul ca el nu a dorit un comunist, in calitatea pe care o avea atunci, este relevant", a conchis Maries.

Razbunarea doamnei Lidia Barbulescu

2010-01-27T20:10:00.001+02:00

Nu voi comenta pe tema vinovatiei/nevinovatiei domnului Gutau (Primarul Municipiului Rm. Valcea). De observat este hotararea de condamnare, data in complet de divergenta (presedintele completului). Exterem de interesant e ca, din nou, Curtea a condamnat o persoana in rejudecare dupa ce aceasta fusese achitata la fond si in apel. Aici cred ca e cuiul. In opinia mea doamna Barbulescu, extrem de trista ca nu va fi la butoanele I.C.C.J., a dorit sa le arate P.D.L.-istilor cat e dansa de tare in instalatie, domnul Gutau a fost victima ideala. Caz de coruptie la nivel inalt, P.D.L.-ul nu poate sa sara in apararea condamnatului intrucat ar parea ca apara corupti nu? Doamna Brbulescu extrem de parsiva. Problema e ca, din nou, I.C.C.J. a incalcat C.E.D.O. Anul trecut in decembrie E.C.H.R.-ul (Ieremeiov nr. 1 si nr. 2 c Romaniei):

28. In similar circumstances to those of the present case, the Court has established that where an appellate court is called upon to examine a case as to the facts and the law and to make a full
assessment of the question of the applicant's guilt or innocence, it
cannot, as a matter of fair trial, properly determine those issues
without a direct assessment of the evidence given in person by the accused (see Constantinescu v. Romania, no. 28871/95, § 55, ECHR 2000-VIII).

29. In the case at hand, the County Court re-examined the facts of the case. In doing so, it failed to hear evidence from the applicant or to allow him to prepare and present his defence. The fact that the accused addressed the court before the end of the hearing cannot be equated with his right to be heard by the court during the trial (see Constantinescu, cited above, § 58).

30. Moreover, the County Court only heard the parties on the
admissibility of the appeals and did not inform the applicant of its
intention to quash the District Court's judgment and to re-examine the merits of the accusation. The Court considers that, as a matter of fair trial, a court cannot quash a previous judgment and reassess evidence without properly informing the interested parties and allowing them the opportunity to present their case.

31. The failure to hear the accused in person is even more difficult
to accommodate with the requirements of a fair trial in the specific circumstances of this case, where the County Court carried out an assessment of the subjective element of the alleged offence, that is, the applicant's intent to denigrate. For all these reasons, the Court considers that the County Court did not give the applicant the opportunity to present his defence.

32. The Court acknowledges the changes in the domestic legislation which seem to bring the criminal procedure closer to the Convention requirements on this point (see paragraph 21 above). Nevertheless, those changes occurred in 2006 and thus remain without relevance for the instant case.

33. The foregoing considerations are sufficient to enable the Court to conclude that by quashing the first-instance judgment and re examining the merits of the accusation against the applicant without hearing
evidence from him and without allowing him to present his defence, the County Court failed to comply with the requirements of a fair trial.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

In esenta o instanta de recurs nu poate proceda la casare+rejudecare, schimband in tot hotararea fara a da partii posibilitatea sa-si formuleze apararea fata de noile imprejurari observate de catre instanta.

Powerful Stupid!

2010-01-22T04:52:00.001+02:00

Comunicat al Ministerului Public:

”În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a reţinut că, în după-amiaza zilei de 29.04.2008, inculpata Dumitru Marioara se deplasa cu autoturismul proprietate personală, marca Peugeot 206, dinspre Piteşti către comuna Bascov, unde trebuia să desfăşoare o serie de activităţi ce-i reveneau în virtutea calităţii de preşedinte al Biroului Electoral pentru alegerile locale din iunie 2008. La intersecţia cu DN 7, autoturismul condus de inculpată a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca Roman, care se deplasa pe drum cu prioritate în direcţia Râmnicu Vâlcea, coliziunea având loc prin neacordarea de prioritate de către inculpată.

Din impact, doar autoturismul inculpatei a suferit avarii minore la aripa dreapta faţă, iar întrucât în intersecţie se afla un lucrător de poliţie, conducătorii celor două autovehicule au urmat îndrumarea acestuia şi s-au deplasat la sediul poliţiei comunale Bascov, pentru întocmirea actelor de constatare.

Inculpatul Grigore Mihai – fost agent de poliţie în cadrul poliţiei comunei Bascov, care a examinat cele două autovehicule implicate în coliziune, nu a mai întocmit actele de constatare ca urmare a discuţiilor purtate cu inculpata Dumitru Marioara, cu care a stabilit să găsească un alt mod de rezolvare a situaţiei, având în vedere culpa exclusivă a inculpatei în producerea accidentului. Inculpata şi-a continuat drumul la primărie, unde a purtat discuţii despre accident cu inculpatul Stancu Gheorghe, primarul comunei Bascov (Argeş), context în care i-a adus acestuia la cunoştinţă faptul că nu posedă o asigurare Casco şi i-a propus să o însoţească la poliţie pentru a discuta cu şeful de post, în vederea găsirii unei soluţii.

Procedura de investigare a accidentului produs a fost stopată prin eliberarea de către inculpatul Grigore Mihai a unei adeverinţe constatatoare a avariilor suferite de maşina inculpatei Dumitru Marioara. Pentru a evita însă plata reparaţiilor, inculpatul Stancu Gheorghe s-a oferit să găsească un şofer al primăriei care să recunoască în faţa autorităţilor că ar fi lovit cu maşina primăriei autoturismul inculpatei în parcarea instituţiei. Şoferul a fost găsit în persoana inculpatului Mihalache Ion, care a acceptat să ia asupra sa vina acestui eveniment rutier. Ca atare, în data de 06.05.2008 s-a prezentat la sediul poliţiei comunale, unde a dat o declaraţie, în sensul celor stabilite anterior cu cei trei inculpaţi, încheindu-se, în fals, acte de constatare a producerii accidentului din culpa exclusivă a inculpatului Mihalache Ion.

Inculpata Dumitru Marioara s-a prezentat la sediul societăţii de asigurare, unde a fost deschis dosarul de daune în urma căruia autoturismul acesteia a fost reparat, în baza poliţei RCA încheiată de primăria Bascov, contravaloarea reparaţiilor ridicându-se la suma de 1333,69 lei.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Brăila, instanţă desemnată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere solicitarea procurorilor de stabilire a unei alte instanţe, motivat de faptul că inculpata DUMITRU MARIOARA a activat ca judecător la Curtea de Apel Piteşti.”

Atunci când iarna ”te ia prin surprindere” …

2010-01-20T18:47:00.001+02:00

Incompetența autorităților în a asigura deszăpezirea drumurilor este debordantă. Cad 10 centimetri de zăpada și țara e brusc paralizată. Trebuie să recunosc că acest ”gâfâit administrativ” nu reușesc să-l înțeleg.

În alte națiuni, precum Elveția, ori Austria, zăpada este în unele zone de 2 metrii, la propriu, totuși drumul este curat. Cum acolo, în creierii Alpilor se poate și aici nu este pentru mine un mister.

Despre timpurile noastre.

2010-01-16T21:49:00.001+02:00

”Finally, in our progress toward a resumption of work we require two safeguards against a return of the evils of the old order; there must be a strict supervision of all banking and credits and investments; there must be an end to speculation with other people's money, and there must be provision for an adequate but sound currency.”

F.D. Roosevelt, 1st Inaugural Address, March 4th 1933

Text complet

”I am certain that my fellow Americans expect that on my induction into the Presidency I will address them with a candor and a decision which the present situation of our Nation impels. This is preeminently the time to speak the truth, the whole truth, frankly and boldly. Nor need we shrink from honestly facing conditions in our country today. This great Nation will endure as it has endured, will revive and will prosper. So, first of all, let me assert my firm belief that the only thing we have to fear is fear itself—nameless, unreasoning, unjustified terror which paralyzes needed efforts to convert retreat into advance. In every dark hour of our national life a leadership of frankness and vigor has met with that understanding and support of the people themselves which is essential to victory. I am convinced that you will again give that support to leadership in these critical days.

In such a spirit on my part and on yours we face our common difficulties. They concern, thank God, only material things. Values have shrunken to fantastic levels; taxes have risen; our ability to pay has fallen; government of all kinds is faced by serious curtailment of income; the means of exchange are frozen in the currents of trade; the withered leaves of industrial enterprise lie on every side; farmers find no markets for their produce; the savings of many years in thousands of families are gone.

More important, a host of unemployed citizens face the grim problem of existence, and an equally great number toil with little return. Only a foolish optimist can deny the dark realities of the moment.

Yet our distress comes from no failure of substance. We are stricken by no plague of locusts. Compared with the perils which our forefathers conquered because they believed and were not afraid we have still much to be thankful for. Nature still offers her bounty and human efforts have multiplied it. Plenty is at our doorstep, but a generous use of it languishes in the very sight of the supply. Primarily this is because rulers of the exchange of mankind's goods have failed through their own stubbornness and their own incompetence, have admitted their failure, and have abdicated. Practices of the unscrupulous money changers stand indicted in the court of public opinion, rejected by the hearts and minds of men.

True they have tried, but their efforts have been cast in the pattern of an outworn tradition. Faced by failure of credit they have proposed only the lending of more money. Stripped of the lure of profit by which to induce our people to follow their false leadership, they have resorted to exhortations, pleading tearfully for restored confidence. They know only the rules of a generation of self-seekers. They have no vision, and when there is no vision the people perish.

The money changers have fled from their high seats in the temple of our civilization. We may now restore that temple to the ancient truths. The measure of the restoration lies in the extent to which we apply social values more noble than mere monetary profit.

Happiness lies not in the mere possession of money; it lies in the joy of achievement, in the thrill of creative effort. The joy and moral stimulation of work no longer must be forgotten in the mad chase of evanescent profits. These dark days will be worth all they cost us if they teach us that our true destiny is not to be ministered unto but to minister to ourselves and to our fellow men.

Recognition of the falsity of material wealth as the standard of success goes hand in hand with the abandonment of the false belief that public office and high political position are to be valued only by the standards of pride of place and personal profit; and there must be an end to a conduct in banking and in business which too often has given to a sacred trust the likeness of callous and selfish wrongdoing. Small wonder that confidence languishes, for it thrives only on honesty, on honor, on the sacredness of obligations, on faithful protection, on unselfish performance; without them it cannot live.

Restoration calls, however, not for changes in ethics alone. This Nation asks for action, and action now.

Our greatest primary task is to put people to work. This is no unsolvable problem if we face it wisely and courageously. It can be accomplished in part by direct recruiting by the Government itself, treating the task as we would treat the emergency of a war, but at the same time, through this employment, accomplishing greatly needed projects to stimulate and reorganize the use of our natural resources.

Hand in hand with this we must frankly recognize the overbalance of population in our industrial centers and, by engaging on a national scale in a redistribution, endeavor to provide a better use of the land for those best fitted for the land. The task can be helped by definite efforts to raise the values of agricultural products and with this the power to purchase the output of our cities. It can be helped by preventing realistically the tragedy of the growing loss through foreclosure of our small homes and our farms. It can be helped by insistence that the Federal, State, and local governments act forthwith on the demand that their cost be drastically reduced. It can be helped by the unifying of relief activities which today are often scattered, uneconomical, and unequal. It can be helped by national planning for and supervision of all forms of transportation and of communications and other utilities which have a definitely public character. There are many ways in which it can be helped, but it can never be helped merely by talking about it. We must act and act quickly.

Finally, in our progress toward a resumption of work we require two safeguards against a return of the evils of the old order: there must be a strict supervision of all banking and credits: and investments, so that there will be an end to speculation with other people's money; and there must be provision for an adequate but sound currency.

These are the lines of attack. I shall presently urge upon a new Congress, in special session, detailed measures for their fulfillment, and I shall seek the immediate assistance of the several States.

Through this program of action we address ourselves to putting our own national house in order and making income balance outgo. Our international trade relations, though vastly important, are in point of time and necessity secondary to the establishment of a sound national economy. I favor as a practical policy the putting of first things first. I shall spare no effort to restore world trade by international economic readjustment, but the emergency at home cannot wait on that accomplishment.

The basic thought that guides these specific means of national recovery is not narrowly nationalistic. It is the insistence, as a first consideration, upon the interdependence of the various elements in and parts of the United States — a recognition of the old and permanently important manifestation of the American spirit of the pioneer. It is the way to recovery. It is the immediate way. It is the strongest assurance that the recovery will endure.

In the field of world policy I would dedicate this Nation to the policy of the good neighbor — the neighbor who resolutely respects himself and, because he does so, respects the rights of others — the neighbor who respects his obligations and respects the sanctity of his agreements in and with a world of neighbors.

If I read the temper of our people correctly, we now realize as we have never realized before our interdependence on each other; that we cannot merely take but we must give as well; that if we are to go forward, we must move as a trained and loyal army willing to sacrifice for the good of a common discipline, because without such discipline no progress is made, no leadership becomes effective. We are, I know, ready and willing to submit our lives and property to such discipline, because it makes possible a leadership which aims at a larger good. This I propose to offer, pledging that the larger purposes will bind upon us all as a sacred obligation with a unity of duty hitherto evoked only in time of armed strife.

With this pledge taken, I assume unhesitatingly the leadership of this great army of our people dedicated to a disciplined attack upon our common problems.

Action in this image and to this end is feasible under the form of government which we have inherited from our ancestors. Our Constitution is so simple and practical that it is possible always to meet extraordinary needs by changes in emphasis and arrangement without loss of essential form. That is why our constitutional system has proved itself the most superbly enduring political mechanism the modern world has produced. It has met every stress of vast expansion of territory, of foreign wars, of bitter internal strife, of world relations.

It is to be hoped that the normal balance of Executive and legislative authority may be wholly adequate to meet the unprecedented task before us. But it may be that an unprecedented demand and need for undelayed action may call for temporary departure from that normal balance of public procedure.

I am prepared under my constitutional duty to recommend the measures that a stricken Nation in the midst of a stricken world may require. These measures, or such other measures as the Congress may build out of its experience and wisdom, I shall seek, within my constitutional authority, to bring to speedy adoption.

But in the event that the Congress shall fail to take one of these two courses, and in the event that the national emergency is still critical, I shall not evade the clear course of duty that will then confront me. I shall ask the Congress for the one remaining instrument to meet the crisis—broad Executive power to wage a war against the emergency, as great as the power that would be given to me if we were in fact invaded by a foreign foe.

For the trust reposed in me I will return the courage and the devotion that befit the time. I can do no less.

We face the arduous days that lie before us in the warm courage of national unity; with the clear consciousness of seeking old and precious moral values; with the clean satisfaction that comes from the stern performance of duty by old and young alike. We aim at the assurance of a rounded and permanent national life.

We do not distrust the future of essential democracy. The people of the United States have not failed. In their need they have registered a mandate that they want direct, vigorous action. They have asked for discipline and direction under leadership. They have made me the present instrument of their wishes. In the spirit of the gift I take it.

In this dedication of a Nation we humbly ask the blessing of God. May He protect each and every one of us. May He guide me in the days to come.”

Închideți weed shopurile!

2010-01-10T22:24:00.001+02:00

Aparent suntem o națiune de impotenți. În ultimii 6 ani străzile s-au umplut cu weed shopuri (ierburi legale). OPC-ul, BCCOA, parchetul, toate impotente. Un produs foarte căutat, de toti care intră în aceste prăvălii (e ca și cum ai merge la alimentară, sunt inclusiv pe lângă școli), este ”salvia divinorum”. Acest halucinogen are efecte similare cu cele ale L.S.D. fiind interzis deja în majoritatea statelor federației americane.

EROWIND.ORG

The following report of a highly alarming experience is excerpted from any early experiment utilizing approximately 1.7 mg. of salvinorin. The subject was highly experienced in the use of other psychedelics and gave the following preface to his report.

"I have smoked DMT several times, it was the ultimate disembodied, colorful and blissful realm I had known. I have taken full doses of ayahuasca where the DMT is allowed to become orally active after mixing with another plant, with its own array of psychoactive properties. I was healed by ayahuasca, and saw her face. I have used a large dose of ibogaine and was propelled through multiple universes, breaking through barrier after barrier, out of body for 4 hours, and had seen the spirit of ibogaine. I also had climbed over the shoulder of a Kuan-Yin several hundred feet tall. I have been injected with Ketamine, and was flung into a pin-ball universe of feelings having colors, and thought I had been taken to a hospital, and had been cared for a long time, tube-fed, helpless, and realized that was fine. I was looking forward to a disembodied journey into heretofore undescribedblissful realms, perhaps occupied by entities with whom I might relate or simply marvel at, all the while. I knew my drugs, and was a relative "hard-head," needing more than most to break through. It was a minute amount of material, and flew into the pipe immediately upon vaporizing. There was no taste, nor any throat irritation. I remember thinking 'This is just a little bit of material, but I got it all.' I had plenty of time to lay back, and during so, laid my glasses to my left. I exhaled. and the vapor looked like my breath condensing in the cold dry air outside. I closed my eyes as I felt the onset of effects. I began to say, as I have so many times before, 'Welcome. I'm back. It's nice to be here again.' My face began spreading in a wide grin. It felt like my face could not contain the grin. I must have lost consciousness briefly. Or, there was no transition. The next thing I experienced was the feeling of my stretching grin extending outside of my face, or, beyond the borders of what I have learned to experience as my face. Was there a ripping sound? Was there a painful feeling of pins and needles, a feeling of the skin being stretched beyond what is normal? I was laying on my back, on the bed, and the right half of my body was being stretched out and somehow below me. The left half of my body was being pulled up and out. The vaulted arch ofour ceiling opened up, and a Caucasian man, with a hat like a bowler, leaned down to his fight, down to the brown leg of his slacks. He looked at me, from what seemed nearly a hundred feet, and said, 'It's time to GO NOW,' and began moving his right leg forward in a step. As his right leg swung forward, my body was merging into his pant leg, below his knee, this part of his body being as tall as I am. Rather, most of my body was being pulled into his leg. My neck, arms, and head were being dragged forward as the bed was being stretched. The visual experience was as if the world, including my body and all that I saw, had become flat, two-dimensional, and was a sheet, or a thin rubber skin, a layer. As the pulling forward and out was taking place, the colored forms of what I saw were smeared, as if a running palette of colors, pulled, stretched, thinned. I pulled back, wondering if I could pull away from this tearing of the world. 'It's time to go now.' My body and the world as I knew it, was being pulled into the black universe, stars studding the space, while the outline of this man was covered with the "being pulled", "smeared" reality, of which I was an integral part.
I was stunned, frightened, disbelieving. I think it hurt, but even more
painful was the idea that 'this was it.' My mind began trying to sort out what had happened. I saw my wife, (who had not smoked any salvinorin) I was in our room, on the bed. I was looking at my arms, my legs, and they were being pulled like rubber cement into the surface of the world as it was disappearing, moving forward into the brown material of his pant leg. 'Is this all the world is? Part of some big man's pant leg? Its just too bizarre.' But it was happening. 'It's time to go now.' Almost with some impatience, as if I were so muddled as to not know that this was the end, the end of this reality, gone. going, being rent, stretched, pulled into another very small and insignificant part of something so big it was incomprehensible. It did not seem right. I tried saying 'I can't believe this is happening to me. This is too weird. Is this how it ends? A pant leg, being ripped out and forward. I had no warning, this is not what I expected.' I was completely convinced that this was taking place. But the right half of my mouth was not there to properly form the words. My wife later said that I was speaking gibberish, but there was a sense of wondered revelation to my tone. She said I looked relatively normal when I opened my eyes, no enlarged dilated pupils. But she knew, when she heard me, that I was far gone.
"I looked at my wife. She, too, was being pulled up and out, the right half of her body streaming into the movement forward. I thought it was happening to her, but she was more concerned about how I was reacting than for her own demise. I thought of the person who had given me the substance, that this was something he knew, and that my taking this substance was the trigger for the end of the universe, space, time, all history, all people and things, and feelings and thoughts, all flattened and streaming forward, into a smeared palette of colors. My wife later told me I was staring in disbelief around me and at my body and saying 'It's smeared, it's smearing. It's the universe. We are moving into the universe, it's ending.' I looked carefully at my left forearm and hand. I saw the transition between my flesh, and tiny bubbles of color, streaming upward and outward into the pulling canvas of matter. My legs were doing the same thing, as was the entire room. 'It's time to go now!'

The sense continued, hammering. I felt, but did not think, 'No, I'm not ready. There is so much undone, unfelt, unsaid.' I felt I should have been better warned or prepared. I thought of the Buddha, my patron saint, and the teachings he promulgated. There was nothing in them that was even close to the enormity of what I was experiencing. Did he know about this? Was he and all his teaching, the life of thousands of years of followers of his and other religions ending as a thin two-dimensional sheet? It seemed so trivial compared to how it was ending. I wondered about the plant from which this material was derived. Is this the reason for the plant's existence To mediate the ending of the universe?
"To one of my requests for reassurance my wife said it's happening. relax, lay back in bed.' I'd been twisting and turning, trying to move away from the dissolving edge. I said to my wife 'If this is how it ends, I ought to just relax. I will miss you, I'm glad we met. Please lay by my side so we can go out together.' She lay down next to me and I kissed her forehead. She then lay across my chest. enveloping me with her body. I felt her love, and felt we were ending together. I felt us both merging with the edges of the end, and felt my body merging more fully with the sheet of reality that we were becoming. "Some moments later I opened my eyes again. and felt the ripping and pulling diminishing. I looked up and saw that the ceiling was beginning to congeal around a well-demarcated line. I looked at my left hand and saw there was an irregular line, curving in the same pattern as that of the ceiling. My hand was slowly filling in with substance again. I used all my strength to roll onto my left side. away from the force that had been sucking and stretching everything forward. I sat up next to it, and could see the outline of the force in the air. I said to my wife 'It's less, its over. I need to get out of here.' I was afraid it would start up again and felt if I was not in the room 1 could escape it. I said 'I'm down, I'm not tripping anymore, I'm fine. I just need to get out of here fast.' I went to the door leading outside. My truck was outside. a vehicle I'd had for 12 years. I wanted to look at it to verify its solidity and see how it was faring. My wife later said I was crouched and moving extremely rapidly. and appeared psychotic. The deadbolt was locked, and for a second I thought, its because there's no way to escape the ending. I then remembered my wife had locked the deadbolt and went to the dresser where the keys are usually kept. but was unable to find them. On my way to the other door my wife managed to get me back in the bed.
"The experience continued to subside. The colors were no longer coming off my body. I sat on the bed staring at my extremities, shaken, disturbed, completely baffled, upset, alarmed. exhausted, sad, frightened, stunned. The room now looked fine, I was no longer "tripping," but still altered. I kept saying to my wife. 'I'm fine, now, but I just had an unbelievable experience. I do not know what to say."

This report provides an excellent description of how frighteningly shocking and unpredictable a salvinorin journey can be. It also shows another variation of the bizarre physical dimensions encountered on this substance, and hints at some of the possible dangers that can arise through its use. The next report describes
a quite different journey with highly positive results.

Virgula care a creat cea mai importanta instanta din U.E.

2009-12-24T15:52:00.001+02:00

Criticii Tratatului de la Lisabona au sustinut cu ardoare ca acest tratat infinteaza un super stat federal. Jens-Peter Bonde, fiind invitat la un seminar, a invederat un lucru foarte interesant, anume ca nimeni nu a citit defapt Tratatul de Lisabona, textul fiind imposibil de citit (http://www.youtube.com/watch?v=8Kr0Foq3CQE).

Tratatul de Functionare al U.E. este modificat, extrem de subtil, prin Tratatul de la Lisabona.

Ce spunea textul in varianta initiala (Tratatul de Functionare al C.E. - Nisa - art. 173):

Article 173

The Court of Justice shall review the legality of acts adopted jointly by the European Parliament and the Council, of acts of the Council, of the Commission and of the ECB, other than recommendations and opinions, and of acts of the European Parliament intended to produce legal effects vis-à-vis third parties.

Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona T.F.U.E., art. 263, suna astfel:

The Court of Justice of the European Union shall review the legality of legislative acts, of acts of the Council, of the Commission and of the European Central Bank, other than recommendations and opinions, and of acts of the European Parliament and of the European Council intended to produce legal effects vis-à-vis third parties. It shall also review the legality of acts of bodies, offices or agencies of the Union intended to produce legal effects vis-à-vis third parties.

Cum arata aceasta modificare, facuta prin Tratatul de la Lisabona:

214) Articolul 230 se modifică după cum urmează:
(a) la primul paragraf, cuvintele "... actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu, ..." se înlocuiesc cu "... actelor legislative, ...", după "Parlamentului European" se introduc cuvintele "şi ale Consiliului European", iar la sfârşit se adaugă teza următoare: "Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, destinate să producă efecte juridice faţă de terţi;

Versiunea in limba engleza, precum si cea in Romana, introduc doar o virgula, Curtea verifica legalitatea actelor legislative (virgula).
Varianta in limba italiana este mult mai clara:

Articolo 263
(ex articolo 230 del TCE)
La Corte di giustizia dell'Unione europea esercita un controllo di legittimità sugli atti legislativi, sugli atti del Consiglio, della Commissione e della Banca centrale europea che non siano raccomandazioni o pareri, nonché sugli atti del Parlamento europeo e del Consiglio europeo destinati a produrre effetti giuridici nei confronti di terzi. Esercita inoltre un controllo di legittimità sugli atti degli organi o organismi dell'Unione destinati a produrre effetti giuridici nei confronti di terzi.
A tal fine, la Corte è competente a pronunciarsi sui ricorsi per incompetenza, violazione delle forme sostanziali, violazione dei trattati o di qualsiasi regola di diritto relativa alla loro applicazione, ovvero per sviamento di potere, proposti da uno Stato membro, dal Parlamento europeo, dal Consiglio o dalla Commissione.

La fel si variantele in limba germana ori franceza.
Ramane ca C.J.U.E. sa dezvolte, pe calea propriei jurisprudenta, noua s-a competenta, si cum in trecut Curtea si-a creat o arie larga de competenta putem intrevedea ca notiunea de acte legislative va fi interpretata de catre curte in sens larg, ingloband si actele legislative ale parlamentelor nationale. C.J.U.E. urmand sa realizeze un control de conformitate cu dreptul comunitar al legilor statelor membere, ergo, C.J.U.E. este noua instanta suprema a spatiului Uniunii Europene.

Decembrie 2008

2009-12-23T18:36:00.003+02:00

În Decembrie 2008, la cimitirul eroilor din București, un bătran a fost trântit la pământ de gorila lui Iliescu. Fostul deținut politic și veteran de război a întrăsnit să-l numească pe domnul Iliescu ”bolșevic” și ”criminal”, acuzându-l că i-a ucis cei doi copii.

Instig la violenţă...

2009-12-23T03:26:00.003+02:00

Preferabil fizică, psihică, de care se poate ...

„Joiţoiu e cel care a apăsat pe trăgaci”

Doi dintre militarii care, în decembrie 1989, erau în unitatea militară de unde a plecat glonţul care a ucis-o pe Lepa Bărbat susţin că Joiţoiu este cel care a tras.

Nicolae Durac, ofiţer care a refuzat să lupte împotriva manifestanţilor de pe străzile Timişoarei, susţine: „Ştiu că acest Joiţoiu a făcut un pariu cu militarii din unitate că îi doboară atât pe părinţi, cât şi pe fetiţă, dintr-o singură rafală de mitralieră”. Informaţia e confirmată şi de locotenent-colonelul (r) Ştefan Balasz, citat ca martor în dosarul generalilor Stănculescu - Chiţac.

Sfidând parcă zecile de morminte din Cimitirul Eroilor din Timişoara, justiţia română nu a găsit vinovaţi. Nici un judecător nu i-a spus Ioanei Bărbat: „El este cel care a ucis-o pe mama ta!”.

În paralel, o altă realitate se derulează: Vasile Joiţoiu, fost căpitan de contrainformaţii la unitatea 01185, pus sub urmărire penală în cazul Lepa Bărbat, trăieşte liniştit, alături de soţia şi fiul său, într-un cartier mărginaş al Timişoarei, la ieşirea spre Lugoj. E încă în putere, dar atitudinea lui trădează o oarecare teamă. Merge cu capul în jos, întotdeauna grăbit şi evită să intre în dialog cu cei din jurul său.

După 1989, s-a învăluit în mister. Nici măcar victimele lui nu-şi amintesc cum arată. „Nu m-a interesat cum a trăit omul ăsta. Dacă îl văd pe stradă nu l-aş recunoaşte. Ştiu doar ce ne-a făcut acum 20 de ani, ştiu că nu a plătit în niciun fel pentru că eu a trebuit să îmi cresc singur copii. Mai mult nu contează!”, spune Vasile Bărbat, soţul femeii ucise în Piaţa Libertăţii.

Articol Evenimentul Zilei.

Balconul Operei din Timișoara … și Geoană

2009-12-20T16:38:00.001+02:00

Ce cred ca nu s-a gandit nimeni de prin P.S.D. e ca balconul operei este nu doar un simbol al Timișoarei, este și un simbol al acestui popor, al libertății câștigate în 1989. Orice politician s-ar fi urcat în acel balcon, cu scopul de a mai lua un vot, două, ar fi avut probabil aceeași soartă.

”Iliescu e un fel de Gorbaciov”

2009-12-13T04:10:00.005+02:00

Un englez pasionat de modul in care ITN facea reportaje in trecut a publicat pe Youtube un clip. Acesta prezintă un reportaj realizat de televiziunea engleză, imediat după revoluție, în România. În material apare purtătorul de cuvând al F.S.N. care ne explică cum domnul Iliescu a un ”fel de Gobaciov” mentionând și că domnul Iliescu a fost coleg cu Gorbaciov (”he was colleague with Gorbaciov in Moscow institute”). Mai exact comunistul cu față umană.

La finalul acestui reportaj apare atașatul militar al ambasadei Marii Britanii la București care explică cum lupta el împreună cu studenții la televiziune.

Lucruri noi … poate trebuia să ni le spună cineva și nouă.

Probe privind fraudarea există … la PSD

2009-12-11T14:09:00.001+02:00

În dimineața zilei de 6 decembrie, la orele 6, domnul Viorel Hrebenciuc arăta, live, la TV, ca o fraudă masivă a avut loc în județele Timiș, Cluj, Arad respectiv Alba. Adică unde PDL-ul a obținut mai multe voturi decât PSD-ul.

Eu am certitudini, la alegeri se fură pe rupte, de către toate părțile implicate. Mai am o certitudine, cei mai avansați la furat sunt domnii de la PSD.

Ca să avem o idee unde se fură cel mai mult trebuie să ne uităm întâi la prezența la vot, pe județe. În Teleorman și Mehedinți prezența a fost masivă, peste 70%. În termeni reali, având în vedere că listele sunt neactualizate, mulți cetățeni fiind plecați în străinătate, prezența scriptică este undeva la 90%. Ceea ce este, de facto, imposibil.

Un primar PSD, din Dolj, istorisea unui prieten cum în 2004 membrii secțiilor de votare (din comună) au îndesat în urnă voturi de a ajuns prezența la vot la 95%. Culminanta prezență, și fulminantul rezultat al PSD era raportat la județ.

Nu am nici un dubiu că la orice alegeri organizate în România, în actualul sistem, PSD-ul are capacitatea organizatorică de a fura mai multe voturi decât oricare alt partid.

În aceste condiții, dacă PSD înfățișează propriile fraude, cu certitudine se va constata frauda de la aceste alegeri. Eu doresc să le repetăm, eu doresc să renumărăm și să verificăm primele 10 județe cu prezență la vot, să vedem cine fură mai mult.

Ca și organizare electorală, suntem jalnici. Era simplu să creăm un soft cu algoritm de verificare a CNP-ului, să punem un calculator în fiecare secție, să introducem toți votanții în sistem și după alegeri să verificăm câte voturi multiple există. Am fi toți șocați de rezultate.

Cine crede că indivizi precum Hrebenciuc, Mazăre, Prioteasa, Oprișan, Năstase, Orban, Videanu, Blaga sunt niște mironosițe neprihănite, este un prost. Să ne băgăm mințile în cap, acești domni fură pe rupte și, ulterior, cer Curții Constituționale să analizeze cum au furat ei.

P.S.

Aștept înfățișarea fraudelor din Arad, Timiș, Cluj și Alba.

Ardelenii și autostrada

2009-12-05T04:25:00.002+02:00

Acum mulţi ani, când toată lumea aştepta o schimbare, schimbare care plutea în aer, unul dintre prietenii din cercul nostru ne-a relevat, cu un umor extrem, adevăratul înţeles al războaielor daco-romane şi al luptelor permanente între legiunile coloniştilor romani stabiliţi pe teritoriul Daciei.

Adevărul, spunea tânărul nostru prieten, istoric şi arheolog împătimit, despre aceste războaie este, de fapt, altul decât cel înfăţişat în cărţile de istorie. Dacii au dus războaie sângeroase cu romanii pentru un singur motiv. “Ameninţarea cu apa caldă şi cu termele!”, afirma el, lăsând un moment de pauză în excurs, secunde de tăcere în care toată asistenţa rămânea, de obicei, buimacă. Cum adică... apa caldă şi termele? Păi, iată cum, replica, râzând, povestitorul: deoarece dacii erau obişnuiţi să bea din coarne de animale, să se îmbrace cu piei de urs şi să nu se spele decât foarte rar, cea mai mare sperietoare pentru ei era faptul că dacă urmau să cadă sub ocupaţia romanilor, aveau să fie obligaţi să folosească termele, să se spele zilnic cu apă caldă, ceea ce li se părea înfiorător.

Aşa se explică rezistenţa până la ultima picătură de sânge contra civilizatorilor. Mai în glumă, mai în serios, faptul că pe singura autostradă ardeleană dată în folosinţă deunăzi la Cluj s-au întâmplat lucruri cel puţin rizibile, mă face să mă gândesc tot mai serios la adevăratele înţelesuri ale istoriei şi la acelea pe care le dorim noi a fi cele adevărate; mai bine zis, acelea care ne convin şi care ne “gâdilă” oarecum orgoliul. E cunoscut că pe cei 42 de kilometri de autostradă pe patru benzi, dintre localităţile Turda şi Gilău, pe această bucată din “autostrada” ardelenilor inaugurată de dl Boc, s-au întâmplat în doar câteva zile de la inaugurare mai multe şi mai jenante “accidente” decât pe toate autostrăzile de mii de kilometri ale Europei.

Doar la Cluj, în inima Ardealului fălos, a fost posibil ca un tir să intre pe sensul invers al autostrăzii şi să ruleze aşa, aiurea, mai bine de 30 de kilometri. Şi, cum asta n-ar fi fost de ajuns, primul accident consemnat de Poliţia Rutieră pe acest parcurs auto a fost ciocnirea dintre un autovehicul şi o... oaie, scăpată de sub supravegherea ciobanului. Dacă mai amintim şi o întreagă turmă, cu ciobanul din dotare, care s-a “urcat” pe şosea şi nu a mai putut coborî decât după câţiva kilometri, când nivelul solului a ajuns iarăşi la acela al asfaltului, dar şi plasa de protecţie a autostrăzii, cea care a devenit ţinta hoţilor, avem o imagine completă şi reală, care nu vorbeşte nici despre “apropierea Ardelenilor de Viena, capitala Imperiului”, nici despre “civilizaţia” din Transilvania, nici despre diferenţa dintre ardeleni şi “sudişti”.

Numai că noi, ardelenii, ne prefacem că nu vedem astfel de “amănunte”, care l-ar face pe orice om normal să constate gradul de ne-simţire la care am ajuns, deşi, de obicei, ne batem cu superioritate în piept că, vezi Doamne, ce mare diferenţă este între noi şi cei de peste Carpaţi... De regulă, mai ales în România postdecembristă, marile deosebiri între zonele istorice (deşi încep să mă îndoiesc tot mai mult de existenţa acestor diferenţe!) le-au făcut nu oamenii inteligenţi şi educaţi, cei care fac, de obicei, mândrie părţii de ţară din care provin, ci tocmai cei care formează marea majoritate a trăitorilor în acest spaţiu.

A devenit un “loc comun” ca toţi cei care ajung să trăiască în Ardeal, din varii motive (familie, serviciu, etc.), să se considere imediat “ardeleni”, un gest care ne face să nu mai putem observa decât minime diferenţe între locuitorii celor trei provincii. Că aceasta se întâmplă numai cu Ardealul, în sensul că nici un oltean, spre exemplu, care ajunge să locuiască la Iaşi sau la Bucureşti nu ţine morţiş să-şi spună bucureştean ori moldovean.

Octavian HOANDRĂ

tavi.hoandra@ziua.ro

Sursa: Cotidianul local Ziua de Cluj (ziuadecj.ro).

Toate drepturile asupra acestui articol sunt ale autorului susreferit.

Elvețienii au votat în favoarea interzicerii construcției de minarete.

2009-11-30T22:28:00.001+02:00

La referendumul din 29.11.2009 elvețienii au votat în proporție de 57% în favoarea interzicerii minaretelor. Prezența la vot a fost de 55%. Confederația Elvețiană este un model extraordinar de democrație directă, astfel, la cererea a 100.000 de cetățeni guvernul federal este ținut să organizeze un referendum național în raport cu o anumită problemă. Decizia masei referendare este obligatorie.

Presa internațională a început imediat să preia reacțiile arabilor care acuză Elveția de încălcarea drepturilor omului, de un comportament discriminatoriu, ș.a.

The New York Times relevă: ”The head of the Organization of the Islamic Conference, representing 57 Muslim countries, expressed disappointment with the vote, which a statement on the its Web site said “stood to be interpreted as xenophobic, prejudiced, discriminative and against the universal human rights values.”.

Personal nu pot decât să mă întreb, cum pot persoane care militează pentru aplicarea legii sharia (spre exemplu pedeapsa capitală prin lovirea cu pietre a femeilor care comit adulter), ori țări în care introducerea unui simbol creștin poate duce la arestarea imediată (Arabia Saudită), aprecia asupra respectării ori nerespectării a drepturilor omului de către Confederația Elvețiană?!

Cum pot națiuni în care decapitările se fac pe stadion, în baza unei horărâri a clerului, unde divorțul este exprimat de repudierea femeii de către bărbat, țări în care legea religioasă este și ”lege civilă și/sau penală” critica o țară precum Elveția pentru încălcarea drepturilor omului?!

Să nu uităm ce a declarat actualul premier al Turciei: ”Our minarets are our bayonets, Our mosques are our baracks, Our believers are our soldiers.”

Iată cam cum arată idealul de lume ”iubitoare” a drepturilor omului în viziunea islamului.

Alte ”metode” de aplicare a drepturilor omului:

Desigur drepturile fundamentale ale omului au o ”larga” aplicare si se regasesc in idealurile islamului (”Islam is Islam” – Recep Tayyip Erdogan).

Islam, the relegion of peace …

Pedeapsa pentru adulter …

Homosexualitatea este deplin tolerata …

Finalmente, ECtHR în cauza Refah Partisi c. Turciei:

The Court considered that a political party might campaign for a change in the law or the legal and constitutional structures of the State on two conditions: firstly, the means used to that end must be legal and democratic in every respect; secondly, the change proposed must itself be compatible with fundamental democratic principles. It necessarily followed that a political party whose leaders incited violence or put forward a political programme which failed to respect one or more of the rules of democracy or which was aimed at the destruction of democracy and the flouting of the rights and freedoms recognised in a democracy could not lay claim to the Convention’s protection against penalties imposed on those grounds.

The Court reiterated, nevertheless, that the exceptions set out in Article 11 were, where political parties were concerned, to be construed strictly; only convincing and compelling reasons could justify restrictions on such parties’ freedom of association. In determining whether a necessity within the meaning of Article 11 § 2 existed, the Contracting States had only a limited margin of appreciation. Provided that it satisfied the two conditions set out above, a political party animated by the moral values imposed by a religion could not be regarded as intrinsically inimical to the fundamental principles of democracy, as set forth in the Convention.

The Court further considered that the constitution and programme of a political party could not be taken into account as the sole criterion for determining its objectives and intentions. The political experience of the Contracting States had shown that in the past political parties with aims contrary to the fundamental principles of democracy had not revealed such aims in their official publications until after taking power. That was why the Court had always pointed out that a party’s political programme might conceal objectives and intentions different from the ones it proclaims. To verify that it did not, the content of the programme had to be compared with the actions of the party’s leaders and the positions they defended.

In making an overall assessment of the necessity of the interference and in particular whether it corresponded to a pressing social need, the Court found that the acts and speeches of Refah’s members and leaders cited by the Constitutional Court were imputable to the whole of the party, that those acts and speeches revealed Refah’s long-term policy of setting up a regime based on sharia within the framework of a plurality of legal systems and that Refah did not exclude recourse to force in order to implement its policy and keep the system it envisaged in place. Considering that these plans were incompatible with the concept of a "democratic society" and that the real opportunities Refah had to put them into practice made the danger to democracy more tangible and more immediate, the penalty imposed on the applicants by the Constitutional Court, even in the context of the restricted margin of appreciation left to it, might reasonably be considered to have met a "pressing social need".

The Court further concluded that the interference could not be regarded as disproportionate in relation to the aims pursued.

There were thus convincing and compelling reasons justifying Refah’s dissolution and the temporary forfeiture of certain political rights imposed on the other applicants. It followed that Refah’s dissolution might be regarded as "necessary in a democratic society" within the meaning of Article 11 § 2 and there had accordingly been no violation of Article 11.

Să nu-i uităm niciodată!

2009-11-11T02:06:00.001+02:00

Poate că azi nu avem tot ceea ce ne dorim, probabil azi nu trăim în țara pe care ei au visat-o acum 20 de ani, trebuie însă să nu uităm niciodată că datorită lor suntem liberi. Să nu uită niciodată că ei sunt eroii noștri!

Avem o datorie morală să luptăm, pentru și în memoria lor, pentru a avea o societate liberă, în care cetățenii sunt egali în drepturi și în fața legii.

Este o crimă ati uita propria istorie, este o crimă să-i uitam pe cei care au stat, cântând, cu piepturile goale, în fața gloanțelor, la Timișoara, la București, la Cluj, la Sibiu, la Alba Iulia, la Brașov …

Sunt judecatori salariati? Daca da, ce implica aceasta?

2009-11-07T00:58:00.001+02:00

Aceasta este o tema de discutie importanta, in ce sens, prin Decizia 6549/2006 a I.C.C.J. s-a statuat (reclamantii sunt magistrati care au solicitat drepturile salariale):
"Chiar dacă reclamanţii au calificat sumele pretinse drept „despăgubiri”, ele sunt, în realitate, drepturi băneşti cu caracter salarial pe care le primesc alte categorii de magistraţi, în acţiune afirmându-se că această diferenţă de salarizare este nejustificată, nemotivată ori discreţionară şi reprezintă o discriminare aplicată între membrii aceleaşi categorii profesionale.
Elementele esenţiale ale contractului individual de muncă sunt părţile (subiectele între care se încheie contractul), felul muncii, salariul şi locul muncii. Prin salariu, care constituie atât o categorie economică, cât şi una de factură juridică, se înţelege preţul muncii prestate exprimat, de regulă, în bani. Prestarea muncii şi salarizarea muncii sunt obligaţiile principale care rezultă pentru salariat şi, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului de muncă sau din existenţa raporturilor de serviciu. Reglementările legale stabilesc principiul potrivit căruia pentru munca prestată, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit, de obicei, la încheierea raporturilor de muncă."
Aici se iveste o alta problema, in sensul ca salariatul are (printre altele) obligatia de fidelitate fata de angajator, in sensul celor stipulate in codul muncii. Situatia devine si mai complexa odata ce privim O.U.G. 27/2006 care retine, printre altele, (art. 1) "Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează salarizarea şi alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale şi judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, ale magistraţilor-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi salarizarea şi unele drepturi ale asistenţilor judiciari.", ordonanta precizeaza ca Ministrul Justitiei poate sa dea premii si stimulente, pe cale de ordin sa stabileasca care magistrati au dreptul sa beneficieze de locatiile de odihna ale ministerului, s.a.
Coroborand cele doua probleme dam peste o problema gigantica, cum poate fi un salariat, remunerat de puterea executiva (a se vedea rezolutia adunarilor generale a judecatorilor si procurorilor prin care acestia fac apel la puterea executiva sa respecte (!!!) hotararile judecatoresti), un judecator impartial si independent in raport cu cel care il salarizeaza?
Upton Sinclair spunea ca e dificil pentru o persoana sa inteleaga ceva atunci cand salariul sau depinde de a nu intelege ("It is difficult to get a man to understand something when his salary depends upon his not understanding it"). In acest context se naste intrebarea legitima, cum poate fi magistratul comunitar din Romania separat de puterea executiva cand aceasta il salarizeaza?

Tratatul de la Lisabona intră în vigoare

2009-11-03T21:15:00.001+02:00

Azi, 03.11.2009, urmare a decizie Curții Constituționale a Republicii Cehe, Președintele Cehiei, Vaclav Klaus, a semnat Tratatul de la Lisabona.

Odată cu ratificarea Tratatului de către Cehia acesta urmează să intre în vigoare, probabil la 01.01.2010.

Cel mai important aspect din acest Tratat, din perspectiva României, este intrarea în vigoare, cu aceeași putere cu cea a tratatelor, a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea Tratatul extinde competența Curții de Justișie a Comunităților Europene (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) la verificarea legalității actelor legislative în raport cu dreptul comunitar.

Sub imperiul art. 6 para. 1, art. 19, art. 263 din Tratatul U.E. (consolidat cu Lisabona) orice cetățean care reclamă un interes se va putea îndrepta cu acțiune directă la C.J.U.E., inclusiv în raport cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (anume probleme interesând drepturile fundamentale ale omului).

Tratatul U.E. (consolidat cu Lisabona retine):
1) Preambulul se modifică după cum urmează:
(a) Se introduce un al doilea considerent cu textul următor:
"INSPIRÂNDU-SE din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care constituie drepturile inviolabile şi inalienabile ale persoanei, precum şi libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept;";
(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
Dispoziţiile cuprinse în cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.
Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.
(2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare.
(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii."
Competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene:
(1) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiţie, Tribunalul şi tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor.
Statele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
(2) Curtea de Justiţie este compusă din câte un judecător pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistată de avocaţi generali. Tribunalul cuprinde cel puţin un judecător din fiecare stat membru. Judecătorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie, precum şi judecătorii Tribunalului sunt aleşi dintre personalităţile care prezintă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile prevăzute la articolele 253 şi 254 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru şase ani. Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
(3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:
(a) cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de o instituţie ori de persoane fizice sau
juridice;
(b) cu titlu preliminar, la solicitarea instanţelor judecătoreşti naţionale, cu privire la interpretarea
dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituţii;
(c) în celelalte cazuri prevăzute în tratate.
Desigur acesta este un scurt preambul, Tratatul cuprinde o serie de noi prevederi care vor schimba radical structurile de putere in interiorul U.E. si mai ales in interiorul sistemelor judiciare nationale nereformate (precum cel romanesc).

Cum falsifici o hotarare judecatoreasca … prost!

2009-10-09T20:35:00.001+03:00

Din categoria mic indrumar de abuz in serviu, as zice eu. Rog sa se aiba in vedere ca nu-mi sta in fire sa arunc cu cuvinte grele dar in speta de fata fie e vorba de fals fie e vorba despre abuz in serviciu.
Un bun amic mi-a trimis o hotarare judecatoreasca aratand ca este consternat de faptul ca in Romania anului 2009 se poate intampla asa ceva.
Ca sa nu o lungim, o companie a obtinut un titlu executoriu impotriva unei primarii (Unitati Administrativ Teritoriale) in fata instantei de contencios administrativ si fiscal (art. 5 alin. 3 din cadrul OUG 119/2007 - competenta exclusiva a instantei de contencios in materia achizitiilor publice). Compania cu pricina, in baza art. 2 alin. 1 lit. ț din L. 554/2004 a solicitat aceeasi instante de contencios sa incuvinteze executarea (in materia contenciosului instanta de executare fiind cea care a judecat fondul litigiului de contencios). Instanta de contencios (Tribunalul) a incuvintat executarea pe calea de incheiere irevocabila. Compania a mers la executorul competent, acesta a inceput executarea. Debitoarea, institutie a statului roman, a facut contestatia la judecatoria de la sediul sau. Presedintele Judecatoriei a suspendat provizoriu executarea. Compania a formulat contestatie in anulare in raport cu incheierea de suspendare provizorie aratand ca Tribunalul a incuvintat executarea (in baza art. 2 alin. 1 lit. ț din L. 554/2004 rap. la art. 373 alin. 2 C. pr. civila - Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.). In esenta compania a cerut anularea incheierii de suspendare provizorie cu trimiterea acesteia spre competenta solutionare la instanta care a incuvintat executarea silita si unde s-a format dosarul prevazut de art. 373 ind. 1 alin. 3 C. pr. civila (După încuviinţarea cererii potrivit alin. 2, la instanţa de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.).
Ce-a urmat este socant. Judecatoria Petrosani a judecat contestatia in anulare si a luat cauza in pronuntare. Va invit sa mergeti la pagina 3 (zona subliniata). Rog a se retine ca in cauza nu poate fi vorba de o eroare materiale intrucat instanta retine ca va admite contestatia in anulare observand si prevederile art. 159 alin. 2 C. pr. civila. (când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad;), fiind vorba de un paragraf intreg, motivat diametral opus fata de dispozitiv si hotarare.
Astfel, in speta:
1. Ori o alta persoana decat magistratul a intervenit si a modificat hotararea in ecris,
ori
2. Presedintele instantei a venit si i-a ordonat judecatorului sa pronunte o alta solutie,
sau
3. Asupra magistratului s-au exercitat presiuni pentru a-si modificat hotararea de urgenta,
In aceste conditii eu personal nu pot decat sa intreb, stimate domnule Danilet, stimate domnule Neacsu, eu inteleg cum e cu salarizarea, cu nevoia de finantare, cu independenta si impartialitatea, dar cum puteti sa cereti societatii sa sustina justitia cand oamenii primesc asemenea hotarari?!
Hotararea o gasiti aici: http://www.mediafire.com/file/emxhyo0ny ... 912090.pdf

Ce se va intampla la 01.01.2010

2009-10-07T16:54:00.001+03:00

... sau mai exact ce a uitat sa ne povesteasca dl. conf. dr. Sandru Mihai
Odata cu ratificarea Tratatului de la Lisabona si intrarea acestuia in vigoare, probabil cu incepere de la 01.01.2010 se va intampla ceva foarte interesant, anume vor intra in vigoare, avand aceeasi valoare juridica precum tratatele, prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/da ... 000101.htm).
Astfel Tratatul U.E. (consolidat, Lisabona inclus) retine:
(1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
Aceasta prevedere a dreptului comunitar, preeminenta oricaror norme nationale, va invalida tezele instantelor conform carora acest inscris este "declarativ" si va obliga instantele romane sa indrepte catre C.J.C.E., inauntrul procedurii recursului prejudicial, intrebari in raport cu drepturile omului.
Domnul conf. dr. Mihai Sandru a unitat si sa comunice noua, comunitatii de profani, ca odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona intra in vigoare si urmatoarele:
(din T.U.E. consolidat - art. 19 para. 3):
(3) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărăşte în conformitate cu tratatele:
(a) cu privire la acţiunile introduse de un stat membru, de o instituţie ori de persoane fizice sau juridice;
iar art. 263 T.U.E. consolidat retine:
(1) The Court of Justice of the European Union shall review the legality of legislative acts, of acts of the Council, of the Commission and of the European Central Bank, other than recommendations and opinions, and of acts of the European Parliament and of the European Council intended to produce legal effects vis-à-vis third parties. It shall also review the legality of acts of bodies, offices or agencies of the Union intended to produce legal effects vis-à-vis third parties.
(4) Any natural or legal person may, under the conditions laid down in the first and second paragraphs, institute proceedings against an act addressed to that person or which is of direct and individual concern to them.
In raport cu aceste noi prevederi C.J.C.E. a comunicat, unui profan, urmatoarele:
Dear Sir,
The registry has received your enquiry as to whether, under the Lisbon Treaty, the ECJ will be able to give rulings in regard to the respect of human rights.
The Court shall be able to so in respect of the Community Institutions and in respect of Member States when they are applying Community law. The United Kingdom and Poland are expressly exempted from this rule according to Protocol Nr 1 to the Lisbon Treaty.
Yours sincerely,
L F Hewlett
Principal Administrator
ECJ Registry
Astfel ce a uitat sa ne spuna domnul conf. dr. Sandru Mihai este ca, odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, orice cetatean al U.E. se va putea indrepta la C.J.C.E. (C.J.U.E. sub denumirea noua) cu o plangere impotriva unui act legal (lege, hotarare de guvern) al statului roman care e apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar, implicit actiunea directa fiind posibila si in raport cu Carta Drepturilor Fundametale a Uniunii Europene.
Astfel romanii vor putea cere C.J.C.E. sa se pronunte, sub titlu de hotarare obligatorie pentru statul roman sub sanctiunile retinute in tratat, in raport cu taxa de poluare, independenta instantelor nationale, in principiu orice este prevazut de legea romana si este contrar dreptului comunitar.
Cred ca e util ca atat magistratii, care au urechi sa auda si ochi sa vada, sa stie ca noua Curte Suprema pare sa fie la Luxembourg.
Tratatul consolidat poate fi gasit aici: http://register.consilium.europa.eu/pdf ... 5.en08.pdf

De ce trebuie sprijiniti magistratii!

2009-09-19T21:22:00.002+03:00

Citesc pe juridice.ro o foarte originala postare care ne explica cum protestul magistratilor devine o lovitura de stat. Trebuie sa ma declar contrariat de aceast comentariu intrucat lovitura de stat reprezinta o răsturnare bruscă şi neconstituţională a puterii legitime a unui stat impusă folosind forţa. Nu stiam ca dl. Danilet ori d-na. Ana Maria Puiu au pistoale mitraliera, ori ca magistratii au purces, in masa, spre palatul parlamentului in taburi, tancuri ori alte asemenea.
Personal cred ca protestul magistratilor este intemeiat, singura problema fiind ca justitia nu stie sa comunice cu cetatenii.
Intrebarea care trebuie sa ne-o adresam, ca oameni de rand, este ce insemna pentru noi justitia si cum apreciem noi ca putem avea o justitie eficienta si impartiala?
1. Magistratul trebuie sa aiba cel mai inalt nivel de pregatire profesionala si sa fie recrutat pe baza rezultatelor, nu prin interviuri ori alte mijloace lipsite de transparenta.
2. Magistratul trebuie sa fie greu coruptibil de la momentul intrarii lui in sistem, intrucat magistratul este, in primul rand om, care desigur are nevoiele lui (sa-si hraneasca familia, sa-si intretina un hobby, sa cumpere carti, sa mearga in concediu etc.). Noi, ca si cetateni, nu putem accepta ca un magistrat sa fie prost salarizat (indiferent la ce instanta judeca) intrucat aceasta face judecatorul coruptibil de catre una din partile din proces (ganditi-va ca si copilul magistratului vrea o jucarie, un laptop, o vacanta etc., ori daca tu, ca si om, vezi ca lucrezi 10 - 12 ore pe zi si la sfarsit de luna primesti 2000 de lei la un momentdat te mai si saturi si incepi sa imparti dreptate in functie de grosimea plicului cu foloase necuvenite).
3. Sistemul judiciar trebuie sa fie finantat transparent si in mod direct de catre societate. Un sistem judiciar subfinantat si a carui resurse sunt alocate in mod netransparent este un sistem usor manipulabil de catre factorii politici. Presedintele unei instante care nu are bani de utilitati, toner, becuri, calculatoare ori hartie igienica in WC devine "supusul" functionarului din administratie care-i aloca resursele. Ca si cetatean trebuie astfel sa te gandesti ca, in atare conditii, daca ai un proces cu fiscul, indiferent cata dreptate ai, sansele tale sa ti se faca dreptate sunt inexistente intrucat fiscul finanteaza sistemul (de aici si solicitarea magistratilor ca bugetul instantelor sa treaca in administrarea ICCJ).
Trebuie inteles ca noi, cetatenii Romaniei, finantam bugetul de stat si implicit bugetul justitiei. In baza acestui efort pe care il facem, de a finanta structurile statului, trebuie la randul nostru sa solicitam justitiei:
1. Raspunderea magistratului pentru erorile judiciare comise (aici se poate crea chiar un sistem de asigurari de malpraxis pentru a acoperii latura civila).
2. Numirea magistratilor, inclusiv in functii de conducere, numai in mod transparent si cu respectarea celor mai inalte standarde socio-profesionale (eliminarea interviurilor marca Lidia Barbulescu ori Virgil Andries, eliminarea posibilitatii de numire in functii de conducere prin alte metode decat prin concurs deschis si transparent, eliminarea oricarui mod de accedere in magistratura cu exceptia examenului desfasurat in cadrul INM).
3. Crearea unui sistem judiciar orientat spre nevoile cetateanului, prin modernizarea instantelor, in special a departamentelor auxiliare care intra in contact direct cu justiabilul.
4. Instituirea unui sistem national, unitar, care sa faciliteze executarea rapida a hotararilor judecatoresti prin instituirea de sanctiuni severe, atat penale cat si de natura pecuniara, impotriva oricarei persoane ori autoritati publice in contradictoriu cu care a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca (aici as enumera, in sarcina puterii legislative desigur, eliminarea investerii cu formula executorie, eliminarea incuvintarii executarii silite, instituirea celor mai drastice sanctiuni in raport cu cei care intarzie ori se opun executarii hotararilor judecatoresti)
Personal apreciez ca ar fi util ca magistratii sa inteleaga ca mesajul transmis de ei pe toate televiziunile patriei, in care se plang cate sute de dosare judeca, ori ca nu au bani de toner, ori comunicarile facute de d-na. Pivniceru (pe care din pacate nu o inteleg) sau dl. Danilet (care vorbeste extraordinar de elevat dar aplatizat si finalmente nu spune nimic), nu pot sa lamureasca societatea despre ce este defapt nevoie. Revendicarile magistratilor trebuie transmise astfel incat societatea sa se poata identifica cu ele, nu pe calea autovictimizarii.

P.S.
Trebuie precizat ca erorile comise de justitie nu vor fi sterse cu buretele si ca, inclusiv aceste erori, au creat in societate o profunda si nedreapta animozitate fata de intregul corp al magistratilor.

Mazilirea unui judecător

2008-12-20T19:35:00.005+02:00

În data de 18.12.2008 Consiliul Superior al Magistraturii ( ” Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. ” art. 133 alin. 1 din Constituția României) a dispus excluderea din magistratură a domnului judecător Sergiu Leon Rus (magistrat în cadrul Curții de Apel Cluj). Pentru a lua această hotărâre Consiliul a reținut:
” Azi, 18 decembrie 2008, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât aplicarea sancţiunii disciplinare a excluderii din magistratură a domnului Rus Sergiu Leon, judecător la Curtea de Apel Cluj.
Sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură a fost aplicată deoarece s-a reţinut că domnul judecător a săvârşit abaterea disciplinară constând în atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, prevăzută de art. 99 lit. k din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. ”
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii a venit în urma unei sesizări făcute de un jandarm care asigură paza și ordinea în interiorul Curții de Apel Cluj. Consiliul a constatat că domnul Rus Sergiu Leon, pe holurile Curții de Apel Cluj și în prezența unor justițiabili, a avut un conflict violent cu o colegă judecător, adresându-i înjurii și, subsecvent, lovituri. Consiliul a sancționat-o și pe doamna judecător, reducându-i venitul cu 15% pentru următoarele 3 luni, probabil apreciind că ne-am afla în prezența unei ”culpe comune”, comportamentul dânseia fiind, de asemenea, reprobabil.
În realitate însă, asistăm la execuția sumară a doi magistrați, judecători care au avut curaj să formuleze plângeri împotriva domnului Virgil Andrieș (președinte al C.A. Cluj), care au acționat în justiție Consiliul Superior al Magistraturii, oameni care au devenit judecători prin efectul meritelor propri, nu emancipați la rangul de judecător de la înălțimea jilțului de jurist la C.A.P. (a se vedea C.V.-urile celor numiți de domnul Ion Iliescu).
Orice act de violență împotriva unei femei este reprobabil și trebuie sancționat, însă ce legătură are profesionalismul unui judecător și modul în care acesta judecă cu fapte care, dacă s-ar dovedii reale, ar atrage răspunderea s-a penală? Legea română garantează unui criminal prezumția de nevinovăție, dreptul la o procedură echitabilă și publică, în același timp așezând un magistrat în poziția de a fi judecat în cadrul unei proceduri secrete, Consiliul Superior al Magistraturii fiind acuzator și judecător, iar judecata desfășurându-se după reguli pe care chiar acesta le crează.
Nu știu dacă domnul Leon Rus a avut un comportament violent față de colega lui, apreciez că un atare comportament ar trebui să atragă răspunderea s-a penală, în urma unei proceduri conforme cu legea și care să-i asigure toate drepturile procesuale, știu însă că domnul Leon Rus este judecător, nu a intrat în magistratură prin efectul relațiilor personale ori de grup, nu a fost numit în anii 90 de Ion Iliescu în funcție de criterii care și azi ne sunt necunoscute iar, prin deciziile sale (care pot fi observate în culegerea de jurisprudență a C.A. Cluj), domnul Leon Rus ne-a arătat cum se împarte dreptatea, cum ar trebui fiecare magistrat să aplice cu precădere Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Excluderea lui Sergiu Leon Rus nu este doar problema sa, este problema noastră, a tuturor cetățenilor României, este în egală măsură problema Uniunii Naționale a Judecătorilor din România și a altor magistrați independenți (Cristi Dănileț, Sonia Cososchi pentru a numi doar doi). ”Execuția” sumară a domnului Rus ar trebui să aprindă conștiința fiecărui magistrat care vrea să funcționeze într-un sistem judiciar european, căci azi a fost ziua în care dânsului i s-a aplicat legea pumnului, mâine va veni ziua când lor li se va aplica aceeași măsură, finalmente nouă, tuturor ni se aplică aceeași sancțiune, căci prin epurarea magistraților independenți, tineri, ni se bagă nouă pumnul în gură și se neagă copiilor noștrii dreptul de a trăi într-un stat de drept.
Domnul Andrieș, doamna Bărbulescu și ceilalți stimați membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să înțeleagă că ocupă funcții nu prin efectul voinței divine, ci pentru a asigura nouă, tuturor, un sistem judiciar independent și profesionist, domnul Andrieș și stimații săi colegi, membrii ai Consiliului Superior al Magistraturii, trebuie să înțeleagă că libertatea nu se materializată prin acceptarea numai a ideilor care le iubești, ci prin acceptarea ideilor și opiniilor care sunt contrare celor susținute de dânși.
Drepul nostru, al tuturor, de a beneficia de un sistem judiciar european, independent, nu se va materializa niciodată dacă vom accepta tăcuți, cu capul plecat, mazilirea unor magistrați ca și domnul Leon Rus, libertățile cetățenești nu ne vor fi niciodată ocrotite dacă nu vom învăța să punem punct derapajelor și abuzului de putere venit din partea unor organe administrative.
Ceea ce a făcut Consiliul Superior al Magistraturii cu domnul Leon Rus este în litera și spiritul regretabilului sfârșit al procurorului Cristian Panait, domnul Andrieș și respectabilii săi colegi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-au transformat în ”asasini de caractere”, aruncându-l de la etaj pe domnul Leon Rus, trasformându-l pe acesta într-un personaj labil, care atacă, precum un criminal, o femeie, un individ periculos, bolnav, gelos. Creând această povestioară pentru presă Consiliul Superior al Magistraturii s-a transformat într-un ”organ de epurare” a celor incomozi, căutând prin orice mijloace să discrediteze un magistrat, să creeze în mentalul colectiv impresia că domnul judecător Sergiu Rus este ”o eroare” care trebuie înlăturată. Acest comportament al C.S.M. nu face altceva decât să ne arate care este probitatea și onoarea membrilor săi, cum pentru aceștia scopul grupului trebuie împlinit cu orice preț, cei ”nesupuși” trebuie decredibilizați, distruși, creându-se în mentalul colectiv o prezumție de vinovăție irefragrabilă a celui care nu înțelege să facă plecăciuni în fața jilțului conducătorilor castei.
Astfel, în anul 2008, într-o țară care se apreciază membră a Uniunii Europene, un jandarm denunță un magistrat întrucât acesta, în realitate un labil visceral, atacă o colegă judecător, cu ură, cu gelozie, evenimentul având loc în văzul justițiabilor, știrbind ireparabil ”onorarea” nereperată a Consiliului Superior al Magistraturii care, fară a precupeții nici un efort, înțelege ”să-l arunce” pe domnul Leon Rus de la etaj, sperând că ura mulțimii față de nedreptățile sistemului judiciar românesc îl vor devora deîndată.
Ce ne rămâne nouă, cetățenilor, în afară de a ne gândi care este următorul magistrat incomod din ”lista neagră” a Comisiei de Disciplină ... așteptând cu înfrigurare ziua când toți vor sta drepți și vor exclama ”ordinul se execută”, ziua când ne vom întoarce, parcă în timp, la vremuri ce le credeam înnecate în sângele celor care au murit acum 19 ani.
P.S.
Domnule Rus, nepriceperea dumneavoastră reiese neîndoios din economia declarației de avere, întrucât conduceți un Opel Corsa luat în leasing, nu ați reușit, precum respectabili conducători ai dumneavoastră, să adunați sute de mii de euro în conturi ori să moșteniți sume impresionante.
Chiar dacă Înalta Curte îl va reabilita pe Sergiu Leon Rus, în mentalul colectiv va rămâne imaginea caracterului ”asasinat”, al individului violent, care a fost ”spălat” de colegi, un alt caz mușamalizat de justiție ... finalmente, nu?, tot C.S.M.-ul câștigă !

Problema ECRIS III (O chestiune de siguranță națională)

2008-12-02T18:49:00.003+02:00

Am scris despre ECRIS, am prezentat manualele, am spus ca avem O MARE PROBLEMĂ cu această aplicație.

Iată discuția purtată în cadrul plenului C.S.M. din data de (27.11.2008)
Sursa: Juridice.ro (http://www.juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri/csm-27-noiembrie-2008.html)

Laura Codruta Kovesi: Va rog sa amanati, nu am vazut varianta finala. E o problema foarte mare cu programul Ecris. Se pare ca se va rezilia contractul cu partenerii greci care refuza sa puna la dispozitie kit-urile de instalare si sursele. Ieri a aparut aceasta problema.
Lidia Barbulescu: Observatiile dumneavoastra au fost in intregime preluate, mai putin chestiunea privind modificarile legislative, neavand initiativa legislativa.
Sorin Stanescu: Finantarea exista, banii exista. Dansii doresc si conditioneaza sa ne dea sursele numai daca li se plateste intreaga suma. Situatia e complicata. Avem posibilitatea si speram sa-i convingem: costurile sunt acoperite in proportie de 80%. Negociem cu dansii. Nu pot sa va spun ca se va rezolva intr-o saptamana. Daca nu ne intelegem, se prevede declansarea unui litigiu.
Dan Lupascu: O singura apreciere: m-am uitat pe material. Aceasta strategie este dinamica. Nu stim ce se va intampla peste o zi, o saptamana. E regretabil ca nu se ajunge la definitivarea programului Ecirs (tinem in loc modificarea Regulamentului de mai bine de un an). Inteleg ca sub aspect tehnic, rezolvari s-au gasit. Litigiul poarta asupra platilor. Daca se intra intr-un litigiu, peste 3-4 ani vom avea o solutie. De ce nu se cauta o varianta alternativa? N-ar trebui sa amanam.
Sorin Stanescu: Presupunem varianta cea mai grea: declansarea unui litigiu. Avem varianta continuarii procedurii.
Virgil Andreies: Sunt de parere ca nu putem amana. Motivul pe care l-a invocat doamna procuror general este neintemeiat, propunerile au fost incluse. Problemele cu Ecris nu stim cat vor dura.
Lidia Barbulescu: Daca Ecris ar fi o problema, ce sa mai spunem de varianta in care vor iesi codurile.
Dan Lupascu: Procurorul general are o responsabilitate proprie. Poate adoptam o solutie de mijloc.
Lidia Barbulescu: Propunerile procurorului general au fost preluate in totalitate.
Cristian Deliorga: Putem sa o adoptam de principiu.
Lidia Barbulescu: Nimic nu ne impiedica sa o adoptam de principiu. Putem veni cu imbunatatiri.
Bogdan Licu: Facem un lucru frumos de care iar se alege praful. Ministrul Justitiei nu e prezent, procurorul general nu va vota.
Gabriel Tanasescu: Domnul ministru si-o asuma.
Lidia Barbulescu: Sa-i dam doamnei procuror general varianta cu rosu sa o studieze si peste o ora sa reluam discutia.

---------------

Vai de steaua norocoasă a justiției române, am ajuns ca toată justiția să păstreze TOATE SENTINȚELE într-o aplicație care RULEAZĂ PE PLATFORMĂ MICROSOFT (Windows server), fabricată de niște greci pricepuți, IAR STATUL ROMÂN NU DEȚINE CODURILE SURSA, mai exact NIMENI NU ȘTIE CUM ARATĂ ARHITECTURA ACESTUI PROGRAM, NICI UN EXPERT INDEPENDENT NU A AUDITAT ACEASTĂ APLICAȚIE, d-na. Bărbulescu, Predoiu și ceilalți ar trebui să DEMISIONEZE, d-na. Macovei să meargă cu dănșii de mână. Este o bătaie de joc că am ajuns ca un S.R.L. din Paralia Katerini să facă aplicația informatică utilizată de justiția română, iar noi, pulimea mai exact (poporu în sens ”popular”), să plătim urgent ”drahmele”.

În esență, la ora asta, niște greci pricepuți pot modifica orice încheiere, sentință ori alte cele pronunțate de orice instanță din România. Nimeni nu știe ce găuri are aplicația ori cum arată aplicația... cu excepția grecilor desigur, care VOR BANII !